Daniela CARAMAN, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
O nouă Margareta Pîslaru!
(Daniela Caraman Fotea, 14 mai 2007)
Adeseori, anume emisiuni de televiziune îmi crează inconfort, deși subiectul este interesant. Cauza? Aspectul și modul de prezentare al moderatorului sau invitatului, avînd mișcări dizgrațioase, nestăpînindu-și ticurile, peste toate existînd uneori și un cadru scenografic nepotrivit... De agramatisme nu mai vorbesc!

Se întîmplă din lipsa acelui „ochi" atent numit și odinioară regizor de platou, sau al redactorului, producătorului emisiunii sau spectacolului. Pentru că și în cazul apariției în public a interpreților debutanți sau nu, asemenea detalii capătă dimensiuni de proporții, posibil nefaste, chiar dacă înzestrarea artistică este agreabilă.

De importantul capitol care nu este prea vizibil în contextul actual, libertatea nefiind percepută și ca necesitate înțeleasă, s-a ocupat în ultima vreme Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”. Nu este singura bilă albă din strategia ansamblului condus de Voicu Enăchescu. De această dată, prin colaborarea cu nimeni alta decît Margareta Pîslaru, care, în maniera ei altruistă deja bine cunoscută, a inițiat un curs de pregătire în sensul celor enunțate mai înainte, destinat celor mai tineri interpreți pop. Cu experiența dobîndită în spatele camerelor de luat vederi. Respectul față de frumos a fost una din preocupările și în anii petrecuți peste ocean. Pentru noi, o postură inedită. Ea pune așadar în aplicare, tot ceea ce a acumulat în cariera de vedetă și a îndrumat un grup de debutanți, i-a școlit cu neiertătoare meticulozitate, cu abnegație chiar, nu cu accent pe tehnica vocală (de acest domeniu se mai ocupă școli particulare), ci învățîndu-i cum să se poarte pe scenă, cum să însoțească gestul expresiv cu muzica, mersul, vestimentația, privirea. Concretizate aceste eforturi, prezentate într-un concert final cu beneficiarii.

Un curs de bune maniere scenice? Se poate spune și așa. Ideea Margaretei pusă în practică la „Tinerimea Română" va avea poate, reverberație către armonie. Este un gest educativ asemeni multor altele care se perpetuează în derularea activității ei devotate actului artistic, îngemănată cu o anume tandrețe pentru cei care încearcă afirmarea.

Așadar, laudă și prețuire o dată în plus Margaretei Pîslaru.

Copyright: cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2007