La concurență cu Traviata, trio-ul al cărui nume sensibilizează auzul melomanilor, a continuat la Ateneu, seria recitalurilor camerale apreciate de cunoscători.

Florin Paul – vioară, fondator, Boris Matchin – violoncel, Cristian Niculescu – pian, au gândit un program... exotic: cu reverență față de creația națională, prin interpretarea lucrării Umbre 2 de Doina Rotaru, salt la antipozi – Trio Between Tides, al japonezului Toru Takemitsu, Trio nr.2 în mi minor de Șostakovici: alăturare de universuri creative pe care, de regulă, le disociem. Unitatea conceptuală provine din potențialul tematic și ritmic de sorginte folclorică al muzicii alese, autorii aflându-se fiecare, sub fascinația creatorului anonim, „omagiat" prin repere compoziționale originale, fertile.

Migrația către orientul îndepărtat conduce într-o ambianță neo impresionistă – maniera de exprimare a japonezului, care, prin tehnici de stratificare a sunetelor primare (preluate și din tradiția teatrului NO), invită la visare, la meditație.

Este cunoscută și preferința Doinei Rotaru în ceea ce privește prelucrarea unor timbruri preluate din natură, evocarea uneori chiar idilică a satului românesc prin sonorități diafane, specifice atmosferei amurgului. Univers al... Umbrei. Se fac auzite sugestii enesciene. La cererea trio-ului, compozitoarea a scris recent o adenda – partitura Umbre 5, o muzică viguroasă, melodică, prin contrast cu precedenta – o imagine definitorie a... luminii.

Și temele lui Șostakovici abundă în formule populare – folclor vechi rus, coagulate prin procedee de polifonie imitativă, altă modalitate a stratificării sonore – leit motiv al concepției programului prezentat de trio-ul Lipatti, muzicieni cu echipolență: în sunet – rotund, cizelat, suplu, vituozitate – fără abatere, încărcare emoțională transmisă cu eficiență.

Așadar, un itinerar de la muzica secolului XXI către o esență a celui trecut: program-argument pentru o solidă apreciere; formația și-o adjudecă de 7 ani și în pretențiosul spațiu muzical german.