Dacă aș decupa leit-motivul ediției a 18-a a Festivalului, ajuns, iată, la majorat, l-aș numi REPREZENTATIVITATE. Desfășurată în evantai pe varii trasee: în primul rând, al creației naționale: 144 de lucrări – 34 enesciene! Din bogăția concertelor dedicate, notez excepționalul program al Corului Academic Radio, condus de Dan Mihai Goia, – ar merita gravarea pe CD, recitalul de lieduri românești oferit de Bianca și Remus Manoleanu, opera O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu.

Artiști celebri, formații de relief au semnat evenimente: Boris Berezovski, Martha Argerich, Filarmonica din Oslo, Munchen-ul cu Ion Marin – care perpetuează prestigiul unei suveranități, Orchestra națională rusă, Voces, Pinchas Zukerman, americanii din Beaux Arts – istorie vie, Fabio Biondi, Charles Dutoit, Sir Colin Davis. Festivalul a avut vîrfuri memorabile. Și, foarte important, desfășurate într-o ambianță sonoră, o acustică adecvată actului artistic superior.

Piața Festivalului a fost în întregul ei un maraton multimedia; impresii de colecție – Ilarion Ionescu Galați, Liana Alexandra și Șerban Nichifor, Irina Sârbu.

Am avut reprezentativitate pentru publicistică: Jurnalul de Festival, conceput și coordonat de Cristina Bohaciu Sârbu, document care a beneficiat de condeiele elitei în domeniu. Revista Melos dedicată integral Festivalului – gest de reverență. Putea fi mai bine reprezentată muzicologia decît prin amplul simpozion, dar și de inepuizabilul Viorel Cosma, cu Enciclopedia muzicii Românești? B-ul, atît de util și ingenios asamblat în fastuoasă varietate privind interpreți din istorie, pe cei din diaspora, profesori-maeștri, orașele cu tradiție muzicală, termeni specifici muzicii, instrumente ș.a.

Nu uit DVD-ul Enescu în inima ta, producție TVR multimedia – Ioana Bogdan și Florica Gheorghiescu.

Am avut și derapaje de la etica profesională: compozitoarea Megyery Krisztina, în jurnalistică – Dumitru Avakian.

Apreciez echipa de jurnaliști secondați de tehnicieni, aparținînd Societății Române de Radiodifuziune, nu doar prin reprezentativitate ci ca semnatari de recorduri, puțin obișnuite pe continent: transmisia integrală a Festivalului, timp de aproape 4 săptămâni!

Scriam la o trecută ediție un articol intitulat „Providențialul Domn Ioan Holender". Cum l-aș putea numi altfel acum, pe directorul de onoare al Festivalului decît o reprezentativitate, o proeminență a managementului artistic? Secondat fiind de motorul „Rols Roys” al Arteximului lui Mihai Constantinescu, al Ministerului Culturii și Cultelor.

Festivalul a trecut de la majorat, în masteratul înaltei academii a Uniunii Muzicale Europene. Ziarul The Guardian ne plasa de altfel, la rivalitate cu prestigiosul Festival de la Salzburg!

A fost ca atare, un festival mega, la care marele public a jubilat, iar profesioniștii au avut ocazia de a trăi spiritual și muzical la standarde europene și mondiale.

La final, două năzuințe pentru ediția 2009: opera OEDIPE în Festival și recital Bartoli.

Am speranță, gândindu-mă și la spusele lui Vulcănescu. LA ROMÂNI SE POATE, ȘI CÎND NU SE POATE!