FESTIVALUL MOZART 2009 (I)
– Excelenţa maeştrilor, excelenţa discipolilor –
(Elena Maria Şorban, muzicolog – 8 decembrie 2009)

Concertul inaugural

Două uverturi au făcut deschiderea ediţiei 2009, a XIX-a, a Festivalului anual, organizat de Societatea Română Mozart, la Cluj – aflată sub patronajul Ambasadei Austriei la Bucureşti. Orchestra simfonică a Filarmonicii „Transilvania”, sub bagheta dirijorului suedez Mika Eichenholz, a prezentat uvertura operei La Clemenza di Tito cu majestuoasă claritate, ca după pauză să revină în Do major, cu uvertura Cosi fan tutte, cu jucăuşă claritate, prin virtuozitatea liniilor de suflători.

Clarinetistul Răzvan Poptean, solist al Concertului în La major, KV 622, a excelat prin fraze ample, elocvenţa dialogurilor dintre registre, nuanţe piano sugestive – datorate unei tehnici respiratorii de maximă calitate. Tânărul interpret este o confirmare a maeştrilor săi, Ioan Goilă la clarinet, respectiv, la muzică de cameră, Francisc László – iniţiatorul Societăţii Române Mozart, de la care desigur că a însuşit tainele stilului mozartian.

Simfonia în Sol major, Oxford, este o demonstraţie a tot ce prezenta autorul ei la distingerea prin titlul de doctor: un discurs ce îmbină caractere solemne, spirituale şi savante – fiind redată convingător de orchestra clujeană, condusă de maestrul suedez. Unica rezervă de autenticitate, pe tot parcursul serii: ansamblul orchestral supradimensionat, raportat la uzanţele epocii, însă conform practicării reperoriului, în zilele noastre...

Un concert tonic, sub semnul celor doi clasici care îşi acordau preţuire reciprocă şi care se vor reuni pe parcursul programelor actualei ediţii, astfel încât Festivalul din acest an s-ar fi putut intitula, sub semnul bicentenarului Haydn celebrat de interpreţi, „Mozart – Haydn”.

Concert cameral – duo pian-vioară

Maeştrii protagonişti ai celei de a doua seri a Festivalului, pianista Adriana Bera şi violonistul Sherban Lupu, au oferit un program aflat sub semnul serenităţii. Estetica epocii, prin scrierea lui Chr. Fr. D. Schubart despre caracterele expresive ale tonalităţilor (1784), preciza pentru Si bemol major – tonalitatea primei Sonate a programului, „iubire serenă, conşiinţă împăcată, speranţă, previziunea unei lumi mai bune”. Acelaşi autor resimţea pentru tonalitatea La major – tonalitatea ultimei Sonate din recital – „iubire nevinovată, mulţumire pentru starea proprie, speranţa revederii (...), serenitate tinerească, încredere în Dumnezeu”. Am regăsit aceste conţinuturi, dominate de serenitate, în interpretarea oferită în acest recital.

Centrul de greutate al programului a fost Sonata plasată median, KV 481, în Mi bemol major, probă de rezistenţă prin reflexivitate, respectiv, prin virtuozitate, trecută convingător de interpreţi.

Pianista Adriana Bera este o recunoscută specialistă a repertoriului mozartian – memorabilă în recitaluri solo sau alături de Jaap Schroeder, cu vioară de epocă, în ediţii anterioare ale Festivalului. Violonistul Sherban Lupu, reputat interpret al lui Enescu, a avut o etapă de început a carierei sale ca membru al London Mozart Players, în ultimele decenii fiind profesor la University of Illinois. Pianista a făcut acum dovada de a fi „mai tare decât destinul”, citând cuvintele Oedipului enescian, surmontând problema medicală a mâinii stângi, deloc sesizabilă muzical, ci numai vizual, prin bandaj... Iată aşadar, premisele şi împlinirile exemplare, oferite de cei doi profesori academici, generaţiilor de discipoli!

Mozart Juvenorum

În acest an, Societatea Română Mozart nu a putut organiza, din motive financiare, tradiţionalul concurs interpretativ din Festival. În loc de obişnuitul concert de gală, am audiat o binevenită retrospectivă a laureaţilor din ediţiile anterioare. În ceea ce mă priveşte, recitalul a suplinit lipsa mea de informare despre aceştia, dat fiind faptul că nu am fost disponibilă în timpul ediţiilor respective, 2005-2008, oferindu-mi valoroase repere.

Duoul format din Ioana Cătuna (pian) şi Paul Sîrbu (vioară) – premianţii ediţiei precedente – a revenit cu Sonata în Sol major, KV 301 (293a), piesa eliminatorie a concursului. Dezinvoltura şi elanul interpreţilor mai lasă loc acumulării. Sfârşitul abrupt al părţii întâi a părut mai degrabă stângăcie decât intenţionalitate, iar sectorul minor al părţii secunde nu trebuia luat în serios, nefiind decât o galanterie ludică. Aşteptăm confirmări ale tinerei formaţii, meritorii, de pe acum, prin premisele de acurateţe şi măiestrie de care face dovadă.

Pianista Aurelia Vişovan – laureată 2007 – este un talent de excepţie, cizelat de profesoarele Gerda Türk, apoi Adriana Bera, ambele, distinse interprete mozartiene. Versiunea sa a sugerat, în Sonata în Re major, KV 311 (284c), de la bun început, sonorităţi ale fortepianoului clasic. Un veritabil Andante con espressione median s-a datorat tuşeului mângâietor al cantilenelor, susţinute de acorduri melodioase. Însuşiri autentice ale timbralităţii originare, obţinute prin articulare, le-am regăsit şi în mişcarea finală, uşor umbrite de unele vehemenţe care depăşesc stilul mozartian. Strigăte de bravo au răsplătit pe tânăra interpretă, aflată deja pe culmile expresivităţii.

Tot cu bravo la scenă deschisă a fost răsplătit şi baritonul Cozmin Sime, laureat al ediţiei 2005. Pe bună dreptate, prin bogata sa paletă expresivă, în lieduri şi o arie a lui Figaro, redate cu voce bine timbrată şi gust scenic. Pianistul Lucian Gheju, laureat ca acompaniator în anul 2000, i-a fost alături în acest recital, ca partener liric sensibil, respectiv, ca „om-orchestră”.

Cvartetul Arcadia, laureat 2006, a oferit soluţii originale şi întru totul credibile în interpretarea repertoriului Mozart şi Haydn propus – mai ale, în fugile din KV 546, do minor, respectiv, din Cvartetul op. 20, nr. 5, în fa minor. Violoniştii Ana Bogăţilă şi Răsvan Dumitru (alternativ la pupitrele I şi II), violistul Traian Boală şi violoncelistul Zsolt Török formează un ansamblu matur – care a pornit sub îndrumarea profesorală a violonistului Nicuşor Silaghi, din Cvartetul Transilvan –, consolidat prin multiple confirmări la mari concursuri europene, capabil acum de a transmite trăiri inspiratoare.


Cvartetul Transilvan şi oboistul Aurel Marc

Un program de mare interes a adus un plus de atractivitate recitalului susţinut de Cvartetul Transilvan, format din violoniştii Gabriel Croitoru, Nicuşor Silaghi, violistul Marius Suărăşan şi violoncelistul Vasile Jucan. Cvartetul KV 499, în Re major, este una dintre piesele mozartiene cele mai dramatice prin conţinut şi de maximă dificultate tehnică, stăpânită de acest ansamblu. Am reascultat apoi Meditationen über KV 499 de compozitorul clujean Hans Peter Türk – o lucrare ce decupează morfeme pregnante ale originalului şi le intensifică dramatismul prin mijloace contemporane de limbaj muzical, aşezându-le în pânze sonore, conferindu-le efecte tragice. Un gest final elocvent pierde unisonul în neant...

Cvartetul în Fa major, KV 370 (368b) a adus în prim plan eleganţa oboiului, prin Aurel Marc, în replici cu vioara lui Nicuşor Silaghi, cu minunată eufonie timbrală de ansamblu. Adagio în re minor a fost redat cu plenitudinea stilului sensibil (Empfindsamer Stil). Am admirat aici o anume „sfială” a oboistului, care înnobilează interpretarea – pentru că atitudinea de a te închina în faţa compozitorului înseamnă mai mult decât să stăpâneşti piesa. Finalul a adus limpiditatea virtuozităţii, cu aulodie şi „contre” de coarde, din practica populară, stilizate clasic. Caracterele galante, sensibile, respectiv, câmpeneşti ale celor trei părţi au configurat un discurs interpretativ autentic şi convingător. O formulă de ansamblu pe care am dori să o ascultăm mai des, aşa cum ne-a sugerat-o suplimentul oferit, un Cantabile vivaldian de oboi, acompaniat de cvartet de coarde!

Deschideri

Poate că artişti precum Cozmin Sime sau Cvartetul Transilvan ar putea ieşi din sala de concerte în agora, ducând pe Mozart în agitaţia marilor centre comerciale ori în aeroport, pentru a mări impactul public al Festivalului. Asemenea ieşiri în spaţii nonconvenţionale sunt practicate în festivaluri germane, inclusiv în festivaluri Mozart – probabil că aşa, s-ar găsi mai mulţi sponsori, iar lărgirea publicului ar fi un obiectiv în sine, pentru a împlini scopul statutar al Societăţii Române Mozart.

Ediţia 2009 este în plină desfăşurare. Cronica va continua.