Elena Maria Sorban Cronica muzicală on-line     HOME


Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc 2015 (I)
Santenay – La Fonte Musica – duet voce și chitară

(Elena Maria Șorban, muzicolog – 15 iulie 2015)


O nouă formulă organizatorică a Festivalului de la Miercurea Ciuc a pornit cu un avans de cinci zile al Universității de Vară de Muzică Veche, la finalul cărora s-au adăugat concertele.

Recitalurile primei seri (joi, 9 iulie) ar putea fi asociate cu câte o lucrare de artă plastică: Santenay – cu o miniatură de codice medieval, La Fonte Musica – cu un panou pictat gotic, iar duetul de cântece al lui András Ványolos cu lăutistul István Kónya – cu un dublu portret în stil renascentist.

Înainte de a discuta primul concert – cel al ansamblului Santenay – , aș remarca în cadrul formației prezența transilvăneanului Szilárd Chereji, la fidule. Îl admirasem pe acest instrumentist în ediția trecută, cântând la violone, într-un program de muzică de cafenea de pe vremea lui Mozart. Prezența sa de acum, la instrumentul medieval în variante de strămoși ai violoncelului, atestă că Szilárd Chereji stăpânește practic, pe puțin cinci sute de ani din istoria muzicii acestei familii de instrumente.

Concertul propus de Santenay (ansamblu fondat la Trossingen, în anul 2004) a avut un program muzical din jurul anului 1400, bazat pe tematica sunetelor de păsări – cu piese extrase din codice. Vocea albă de soprană, flautele drepte, fidulele, sunetele de lăută și de organetto au creat un tablou sonor sugerând luminozitatea aurie a miniaturilor de epocă. Sonorități armonioase și omogene, delicate, contemplative – la care s-au asociat și păsări cântătoare adevărate, pregătindu-se de odihna nocturnă, din înaltul cer al cetății Mikó...

Ansamblul italian La Fonte Musica ne-a purtat câteva decenii mai încoace, având o coloristică cu nuanțe mai intense, desfășurată pe spații mai ample. Sonoritatea a devenit substanțială, ca aurul de la foițe aplicate pe pergament la panourile de lemn – realizată cu trei voci de canto (uneori, prea carnale), fidulă, clavecin, orgă, lăută. Antonio Zachara da Teramo (circa 1350-circa 1416) a fost autorul misterios al programului propus, intitulat Enigma Fortuna – demonstrând existența manierismului de tip Ars Subtilior practicat și în cultura italiană.

András Ványolos este un artist complet, un personaj de tip medieval care viețuiește retras pe plaiurile harghitene – cântăreț, dansator, dirijor cizelat la cursuri de măiestrie europene de prestigiu. Timbrul său vocal transmite cu naturalețe, reflecție și pace interioară, articulând clar înțelesurile cântecelor italiene, germane, franceze, engleze sau maghiare din secolele XV-XVI. Farmecul concertului nocturn care a încheiat prima seară a beneficiat de prezența lăutistului maghiar István Kónya – un artist-cercetător al resurselor central-europene ale instrumentului său, un poet al lăutei, atât ca acompaniator, cât și în piese solo.

Copyright: cIMeC 2015