---

Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc 2015 (III)
Lyceun Consort – Carmina Renascentia – Flauto Dolce – Musica Historica – Duet de vioară barocă și lăută
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 17 iulie 2015)

---

A treia zi a Festivalului (sâmbătă, 11 iulie) a fost deosebit de bogată, dar nu încărcată – datorită bunei proporționări a programelor. Motourile poetice propuse au fost sugestiv muzicalizate de interpreți.

Io son’ un pellegrin – flautele drepte ale ansamblului Lyceum Consort (București), condus de Ágnes Öllerer, parcurg un traseu de două secole, concentrat într-o jumătate de oră, de la Giovanni da Cascia la o gagliarda de Giovanni da Nola, cu acuratețe, măiestrie și împăcare.

O, villanella bella – culorile vocal-intrumentale pastelate ale formației Carmina Renascentia din Carei, conduse de Ildikó Keresztesi, se întregesc cu mișcările grațioase ale dansurilor de epocă, performate de Anna și Bálint Enyedi.

Viver lieto voglio – idealul de fericire pare o realitate pentru membrii formației Flauto Dolce (Cluj). Soprana Mihaela Maxim are o dicție perfectă și un glas strălucitor (uneori, prea intens în raport cu stilul), flautele drepte ale lui Zoltán Majó și Mária Szabó sunt de o agilitate debordantă, iar Noémi Miklós dă glas unor sunete de orgă pline de farmec în raport cu obișnuitul său clavecin, din alte concerte. Am apreciat îndeosebi selecția din Codex Caioni și ilustrativismul ciripitului de păsări dintr-o sonată barocă timpurie de Dario Castello.

„Casa noastră de-ospeție” – genericul concertului susținut de Musica Historica (Budapesta), cu un program de muzică maghiară și central-europeană din epoca poetului Bálint Balassi – a însemnat redarea larg cuprinzătoare a tematicii secolului al XVI-lea (piese de dans, de luptă, de rugăciune sau de dragoste), cu o bogăție coloristică (voci, lăute, fluiere, cimpoaie, cromorne și câte altele), libertate improvizatorică și vivacitate expresivă inegalabile din partea niciunei alte formații celebre.

Programul intitulat Fiori musicali a încununat o seară specială. Violonista Mónika Tóth și lăutistul Giangiacomo Pinardi (interpreți cu o vastă carieră internațională) ne-au purtat în lumea barocului celui mai autentic: acela caracterizat de stile rappresentativo, în care afectele umane sunt redate prin elocvența instrumentală. Procedeele de tip vocal ale viorii baroce (mesa di voce, articulări repercusive) și cele improvizatorice ale corzilor ciupite (ghirlande ornamentale, tremoli) au creat efecte expresive superlative.

În timp ce în cetatea Mikó se desfășurau nu mai puțin de cinci concerte, Orchestra Barocă a Festivalului, condusă de violonista barocă Ulrike Titze, formată din instrumentiști din opt orașe, susținea la București două concerte în catedrala „Sfântul Iosif”...