Elena Maria Sorban Cronica muzicală on-line     HOME

Festivalul de Muzică Veche București, 2015
Muzica veche, la ea acasă

(Elena Maria Șorban, muzicolog – 19 noiembrie 2015)


AfișDe-ale organizării

14 concerte în 40 de zile fac o repartizare temporală suficient de aerată pentru a favoriza receptarea și destul de compactă pentru a coagula ideea de festival.

Oferta a cuprins foarte interesante programe cu interpreți europeni de referință, dar și o bună punere în valoare a celor autohtoni – în ordinea cronologică a ediției a X-a, 2015: Orchestra Barocă a Uniunii Europene, Ansamblul Faenza, The Little Light Consort, ansamblul Trei parale, Sławomir Zubrzycki cu instrumentul reconstituit după Leonardo da Vinci (viola organista), ansamblul Il Gardellino. În plus, a debutat proiectul Early Music Strings, cu declarate intenții educative asociate celor artistice (p.30 a caietului-program), în care s-au încadrat Hannelore Devaere (la harpă istorică), Nicolae Szekely (familia lăutei), Raluca Enea (directorul artistic al Festivalului, la claviaturi baroce), Soma Salat-Zakariás (viola da gamba), Melinda Béres (vioară barocă).

Un avantaj considerabil îl constituie plasarea concertelor în ambienturi cu rezonanțe de epocă (chiar dacă nu întocmai coincidente stilistic – totuși, creatoare de atmosferă), precum Muzeul Național Cotroceni sau Palatul Bragadiru. În aceeași meritorie străduință de relaționare a muzicii cu arhitectura a fost asociat proiectul de arte vizuale „București, oraș palimpsest” – coordonat de artista și curatoarea Nona Șerbănescu –, desfășurat pe un traseu care a cuprins Muzeul Național al Țăranului Român și Muzeul Național al Pompierilor (Foișorul de foc).

Un caiet-program consistent călăuzește pe oricare auditor spre înțelegerea aspectelor specifice muzicii vechi, iar pe cel ocazional îl face să afle ce comori a pierdut. (Ar fi fost just ca în secțiunea română, titlurile lucrărilor să fie scrise bilingv: în original și în traducere, nu în terțe versiuni – de exemplu, nu The Annunciation, ci „Buna Vestire” din „Sonatele Rozariului” de Biber.)

Formația Trei parale, recitalul Bazar

După cum se spune în germană, „exercițiul face pe maestru”. De când am ascultat această formație (la Festivalul de Muzică Veche din Miercurea Ciuc, anul 2012), rutina (în sens pozitiv) a dus la creșterea sa calitativă.

Cântarea lui Daniel Pop excelează prin timbrul vocal baritonal catifelat, discreție retorică, rezistență vocală. Unii spun că alternanța voce – fluier ar fi dificilă, dar pentru Daniel Pop această performanță este cât se poate de naturală. Culorile de vioară, cobză, fluiere, cimpoi și percuții ale ansamblului se nuanțează armonios, în fiecare piesă în parte, iar liricul, narațiunea și dansul sunt plăcut alternate în suite legate firesc.

Dar ce am relatat mai înainte este doar partea vizibilă (recte: audibilă) a aisbergului. Pentru că la baza spectacolului se află munca de documentare, selecție, transcriere a repertoriului. Dintre sursele utilizate: Codex Moldavus (Odesa, 1824), Spitalul amorului sau Cântătorul dorului (1850) de Anton Pann, manuscrise de Gheorghe Ucenescu (discipol al lui Anton Pann), transcrieri din folclor ale etnomuzicologului Speranța Rădulescu. Toate acestea, realizate cu probitate de etnomuzicologul Florin Iordan, conducătorul ansamblului.

Programul Bazar este atât de bine însușit, încât membrii formației ar putea renunța la partituri – ceea ce ar contribui la imaginea autentică asupra practicii muzicale urbane din perioada abordată (în principal, secolul al XIX-lea), cu deschideri largi spre improvizație, sporind verva spectacolului.

Avem nevoie de asemenea mesageri ai culturii muzicale românești! Este salutar că teatrul și filmul (Aferim! de Radu Jude, 2015) fac apel la muzica autentică reprezentată de acești interpreți, dar promovarea ar trebui să fie mult mai intensă pentru ca domeniul să intre în conștiința publică. Membrii ansamblului Trei parale dispun de toate calitățile pentru a îndeplini acest nobil scop, în beneficiul culturii naționale.

Sunetul lui Da Vinci – viola organista și Sławomir Zubrzycki

Quos videlicet Santos Prophetas, studiosi et sapientes imitati humana et ipsi arte nonnulla organorum genera invenerunt, ut secundum delectationem animae cantare possent –
„Cei care anume imită pe sfinții profeți, studioși și înțelepți oameni cu arta lor, găsesc unele feluri de instrumente, pentru a putea cânta întru delectarea sufletului” este mottoul ales de la Hildegard von Bingen și inscripționat de Sławomir Zubrzycki pe instrumentul său. Acesta este numit viola orgnanista și provine din schițele lui Leonardo da Vinci, fiind recent construit de muzicianul din Cracovia. Ce este viola organista? Este un instrument care arată ca un clavecin și sună ca viola da gamba, corzile fiind frecate de un mecanism rotativ – un arcuș multiplu, pus în mișcare prin acțiunea unei pedale.

O ascultare analitică evidențiază frumusețea legatoului, realizat prin tușeu – alternat cu acel non legato specific pentru stilul baroc –, precum și dinamica de tip cantabil, ca în messa di voce, reglată prin viteza de pedalizare. Uneori, coloristica se schimbă cu nuanțe de ancii similare cu ale orgii.

Programul ne-a purtat de la piesele maeștrilor gambiști francezi Marin Marais și Saint-Colombe, prin barocul timpuriu polonez reprezentat de Adam Jarzębski și prin literatura violonistică a lui Heinrich Biber, până la stilul sensibil al unei piese de Carl Friedrich Abel și cel galant al lui Carl Philipp Emanuel Bach. Protagonistul a adăugat informații sugestive, dezvăluind că această ultimă piesă a avut destinația originară pentru Bogenklavier, pian cu arcuș, construit la Berlin în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Un Bourré alla Polacca de Telemann, oferit ca bis, a adus o exclamare finală a ideii de pitoresc național și sinteză europeană.

„Bunul gust” ca etalon al esteticii baroce, eleganța și dorința de comunicare sunt calitățile profesionistului complet, de înaltă clasă – constructor și interpret al instrumentului proiectat de Leonardo da Vinci: Sławomir Zubrzycki.

Cât despre Festivalul din București, aflat la a zecea ediție: odată cu cele două concerte la care am avut ocazia să particip, am găsit încă un loc important pe harta culturală a țării noastre, în care publicul se simte bine în muzica veche!

Copyright: cIMeC 2015