Elena SORBAN – cronici muzicale

Sala arhiplină a instituției de învățământ muzical universitar clujean a demonstrat că atragerea publicului se poate petrece de la sine, când există prezumția de calitate a actului artistic. Garantul acestei prezumții a fost de această dată, probabil, tânărul dirijor Vlad Eniu – binecunoscut în orașul său originar, datorită multiplelor sale proiecte, desfășurate de la operă la scena urbană –, actualmente doctorand al Academiei de Muzică.

Programul s-a deschis cu o primă audiție absolută: poemul simfonic „Agonia pădurilor” (lucrare de licență) a compozitorului Sebastian Țună, clasa prof. univ. dr. Adrian Pop. O lucrare de evidentă implicare civică, dar care, dincolo de angajament, este deplin convingătoare muzical. Începutul cu suflători de lemn și corzi, cu sugestii onomatopeice, îmi sugerează tainele codrului eminescian, dar discursul se abstractizează pe parcurs. Zurgălăii și clopotele comunică frângeri și plângeri, orchestra mare realizează efecte cvasi-vocale, pulsații, senzații, ecouri de doină, bocet și dans. Tuba deschide un scherzo al agoniei, cu alunecări de umbre și amenințări sumbre. Nostalgiile clarinetului îmi sugerează păsări arse și îmi conturează certitudinea că amoralul este consecința aculturalului.

Poemul „Agonia pădurilor” (2016) de Sebastian Țună oferă o muzică foarte bine construită și de impact expresiv, care ar merita să fie reiterată și la ansamblurile simfonice profesioniste!

Marile titluri ale romantismului sunt, iată, un material orchestral care poate pune pe picioare disciplina unei orchestre studențești, motivând, prin frumusețea inerentă, efortul instrumentiștilor. Este ceea ce a realizat continuarea concertului din 19 ianuarie 2017, prin Edvard Grieg – Jean Sibelius. Programarea ambelor suite Peer Gynt de Grieg este o întreprindere rară și ambițioasă, care ar merita să fie menținută în cazul în care s-ar dori construirea unui repertoriu semipermanent al Orchestrei, pentru a fi cizelat la fiecare reluare. De această dată, flautul limpede din „Dimineața” a mascat câteva detalii stângace ale cordarilor. În „Moartea Åsei”, dirijorul a mizat pe luminozitate și cursivitate, astfel încât pașii de procesiune ai muzicii s-au reașezat pe unități metrice mai ample decât de obicei (corespunzătoare nu fiecărui timp, ci câte unei măsuri). „Dansul Anitrei” și „Peștera Regelui Munților” au redat coloristica bogată și avântul pieselor, cu eleganța degajată din partea dirijorului, acoperind munca grea de pregătire a solicitantului program. Cele trei portrete feminine din Suita a doua: „Răpirea Ingridei”, „Dansul Anitrei” și „Cântecul lui Solveig” (finalul având ton prea „cărnos” față de starea personajului) au excelat prin cantabilitate – pusă în contrast de energica „Furtună”, minunat gradată, a întoarcerii lui Peer Gynt.

Accentuez: revenirea la aceste opusuri, în variante de prezentare precum concertul educativ sau concertul cu actor și soprană solo (Peer și Solveig) ar fi cât se poate de benefică pentru consolidarea calităților sonore ale Orchestrei, fiind de dorit menținerea acestui convingător tânăr șef de orchestră, Vlad Eniu, pentru a construi un ansamblu reprezentativ. (Discordanța conceptuală dintre programul simfonic și titulatura camerală a formației este o neclaritate mai puțin semnificativă, deocamdată.)

Consistentul program s-a încheiat pe linia afirmativă a romantismului angajat, cu poemul simfonic Finlandia de Sibelius – în care forța alămurilor a avut un rol decisiv în construcția monumentală, urmată de uralele entuziaste ale asistenței.

* Fotografie de Damiel Spătar.

ABSTRACT: The concert of the Camerata Academica Orchestra of the ”Gheorghe Dima” Music Academy Cluj, conducted by the very young and talented Vlad Eniu, brought a big success. ”Beauty obligates” could be the essential explanation of the positive attitude of the student performers in the program containing both Peer Gynt Suites by Grieg and Finlandia by Sibelius. The world premiere of the tone poem The Agony of the Forests (2016), by Sebastian Țună (the license work of the composer) is a good example of contemporary music regarding social commitment: the well-built work (colorful textures in the big orchestra) brings attention to the ecological tragedy caused in Romania by the wood exploitation.