Programele ediției 2017 a Festivalului European de Muzică Veche Miercurea Ciuc au fost marcate de următoarele evenimente istorice:
– 500 de ani de la Reforma protestantă,
– 450 de ani de la nașterea lui Claudio Monteverdi (recitalul susținut de
Ensemble Les Nations, pe care îl voi comenta în ultima cronică),
– 330 de ani de la moartea lui Ioan Căianu (1629–1687),
– 250 de ani de la moartea lui Georg Philipp Telemann,
– 10 ani de existență a Universității de Vară de Muzică Veche Miercurea Ciuc (asupra acesteia din urmă voi reveni într-o cronică aparte; o a treia cronică va fi dedicată celorlalte programe).
Ansamblul CODEX
Ansamblurile
Carmina Renascentia (Carei) și
Codex (Sfântu Gheorghe), s-au succedat în prima seară, dedicată Reformei. Ambele formații au integrat în programele lor, ritmica de dans – așa cum se știe că au procedat și promotorii Reformei, într-o izbucnire timpurie a ceea ce astăzi se cheamă „muzică de popularitate".
Carmina a prezentat un program plurilingv (în franceză, germană, engleză, maghiară), care a arătat unitatea muzicală a diversității cântecelor în limbi naționale, promovate de protestanți. Simplitatea naturală a dominat cântecele preluate din variate surse documentare, cu o extensie de două secole (XVI-XVIII). Combinații timbrale inedite (precum delicatețea clavecinului alături de harpa medievală) au adus culori frumoase și originale – deși nu tocmai adecvate istoric și funcțional, instrumentele favorite ale epocii în acompanierea psalmilor fiind lăuta sau pozitivul de orgă, de care ansamblul nu a dispus acum. Omogenitatea și acuratețea au fost principalele calități ale redării pieselor, de la Goudimel la Honterus.
Codex s-a întrecut pe sine, în compania inspiratoare a sopranei Noémi Kiss (Ungaria/Canada), în programul plasat pe traiectoria istorică de la virtute la o virtuozitate – realizată acum cu o totală lipsă de ostentație, în serviciul mesajului. Ansamblul
Codex, în cei 15 psalmi parcurși muzical, a demonstrat principiul unității prin diversitate. Unitatea muzical-poetică (Goudimel cu textele reformatorului maghiar Albert Szenci Molnár) și diversitatea ritmică a acestui program – care ar merita să ajungă la cât de mulți! – este exemplară. Un plus calitativ adus de acest program în evoluția formației este și diversitatea timbrală, agrementată de vocile membrilor și de percuție. Ar fi frumoasă realizarea unei integrale a Psaltirii, făcută de ansamblul
Codex, într-un proiect de 10 ani, dincolo de acest moment aniversar!...
Melinda Beres
a fost al doilea program al formației
Codex, susținut în deplasare, la Casa de Cultură din Lăzarea – alături de cântăreața de muzici tradiționale Erzsébet Györfi. Alcătuit judicios și colorat, programul a cuprins dansuri din vestul european, dansuri transilvane, dansuri germane și cântece – creativ dezvoltate, pornind de la notațiile originare minime, prin procedee bazate pe gradație și contrast. Culminația a revenit pieselor țigănești notate de Ioan Căianu, redate acum cu autenticitate. Încă o dată, se dovedește forma artistică maximă la care a ajuns ansamblul
Codex, condus de Ignác Filip! Surprinzătoare a fost secțiunea introductivă a programului de la Lăzarea, unde am făcut cunoștință cu ansamblul
Szárhegyi Klasszikusok, „alcătuit din foștii și actualii elevi ai profesorului de muzică Árpád Kolcsár", după cum citim în caietul-program – un ansamblu care perpetuează valorile culte potrivit spiritului bachian, al reunirii copiilor în formare și a discipolilor sub autoritatea unui tată-maestru.
Celebrarea genului de coral luteran în ipostazele sale organistice nord-germane, pe parcursul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, a fost făcută de reputatul Erich Türk (Cluj). Orga din recent construita Biserică Milenială din Miercurea Ciuc a fost exploatată pe repertoriul spectaculos (și dificil) propriu acelui
stylus fantasticus care a integrat melodiile de coral într-o scriitură de tip cvasi-improvizatoric, depășind uneori, în această versiune interpretativă, limitele de registrații ale epocii.
Orchestra baroca si Noemi Kiss
(foto Adam Gyula)
Orchestra Barocă a Festivalului – condusă de violonista Ulrike Titze (Dresda) – și-a configurat programul (prezentat nu numai la Miercurea Ciuc, ci și la Brașov) pe două coordonate principale: repertoriul muzical al curților germane protestante, respectiv, creația orchestrală a lui Telemann. Aceeași soprană Noémi Kiss a încântat audiența cu volutele sale vocale mătăsoase, prin câteva arii din cantate religioase. Muzica de caracter a lui Telemann a fost agrementată prin adăugarea unor instrumente de percuție și chiar cu elemente de percuție corporală, care i-a conferit teatralitate. În aceeași seară, un concert nocturn a continuat ofranda adusă lui Telemann, cu nouă dintre cele „12 fantezii pentru vioară, fără bas", interpretate de Melinda Béres (Cluj). O versiune care transpune esența stilului baroc târziu pe o vioară actuală, cu o construcție echilibrată și flexibilă, cu un ton luminos, uneori cu binevenite accente ale așa-numitului stil sensibil al epocii.
Complementaritatea dintre monodic și polifonic a fost pusă în valoare de programul
a cappella al Corului Festivalului, sub mottoul lui Luther: „Dreptatea lui Dumnezeu este trăită în inimă prin cânt" – într-un program (care a părut uneori excesiv de) reflexiv. O mențiune aparte se cuvine făcută asupra valorii documentare aparte a pieselor monodice interpretate, provenite din cartea de cântări tipărită la Alba Iulia,
Öreg Graduálé (1636), cu textele liturgice traduse în epocă, în limba maghiară și montate pe melismele originare adaptate. Dirijorii András Szabó și András Ványolos au conferit sonorităților de ansamblu, o acuratețe și omogenitate pilduitoare.
O masă rotundă cu un public numeros și foarte interesat a avut ca centre de greutate un film documentar al realizatorului Károly Boér (Târgu Mureș), despre cântarea comunitară bisericească pe mai multe voci din Câmpia Transilvaniei, păstrată până în zilele noastre, și o prelegere doctă, clară și expresivă a doamnei Éva Péter (UBB, Facultatea de Teologie Reformată) despre muzica și sursele documentare ale Reformei protestante din Transilvania.
Corul Festivalului
(foto Adam Gyula)
Ultima zi de duminică din Festival a adus muzica în serviciul liturgic al mai multor biserici din Miercurea Ciuc, desfășurate concomitent. Am ales
Lyceum Consort (București), condus de profesoara de muzică Ágnes Öllerer, care a declarat la conferința de presă că, după 25 de ani de activitate, ansamblul se retrage din viața de concert. Un program foarte bine structurat – pe criterii de geografie culturală și liturgice – a cuprins 15 piese din literatura Reformei germane, franceze și maghiare, îmbinate exemplar, cu o diversitate agreabilă de realizare a facturii muzicale și a opțiunilor timbrale (voci, flaute drepte, violoncel, percuții). Un public de circa 100 de persoane, între care și copii, au dat viață spațiului bisericii catolice din Jigodin, recent restaurată – un ambient intim, deplin adecvat.
Kájoni Consort (Baraolt) a fost programat în edificiul bisericesc unitarian, unde, în spiritul fraternității ecumenice, a prezentat piese din repertoriul protestant, dar și latine – din care putem audia câteva, pe pagina de
facebook a ansamblului condus de Éva Gyulai-György. Încheierea ambelor programe a fost culminantă, prin exprimarea bucuriei Învierii (
Christ ist erstanden, de Johann Eccard –
Lyceum Consort), respectiv, a laudei divine (
Lobe den Herren, de Heinrich Schütz –
Kájoni Consort). Seara, programul susținut de
Musica Historica (Budapesta), tot ca omagiu pentru Reformă, s-a bazat pe o documentație foarte bogată din surse maghiare, care a constat îndeosebi din psalmi și câteva cântece. Înlănțuirea pieselor a inclus momente de reliefare a vocii (Réka Palócz) și a viorii (Zsófia Tövisházi), alături de diversitatea coloristică proprie a ansamblului condus de István Rumen Csörsz, cu lăute, cobze, cimpoi, flaute, cromorne, viola da gamba, orgă, percuție.
Iată cum timpul istoric și artele au reconciliat deosebirile doctrinare care, la vremea lor, au adus atâtea suferințe și crime...
* Fotografii de Gyula Ádám.
