CONCERTE EDUCATIVE MATEI POP – SIMFONIA
(Elena Maria Şorban, muzicolog – 4 martie 2010)

Sub egida Consiliului Judeţean Cluj, Filarmonica de Stat „Transilvania” şi Academia de Muzică „Gh. Dima”, prin Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic au dat start unui ciclu de concerte educative, care, dată fiind calitatea primului, sperăm, vor face carieră drept „Concertele educative Matei Pop”. Tânărul dirijor, nu demult ieşit din adolescenţă, ştie ce să comunice tinerilor auditori – şi, mai ales, are har pentru „cum”.

Problema „ce” a fost iniţiată cu tema „Simfonia”, unde au fost alăturate câte una din părţile I-IV din Simfoniile: în sol minor, KV 550, de Mozart; în Do major, de Bizet; Menuet în Sol major, nr. 88, de Haydn; finalul Simfoniei I, în Do major, de Beethoven. De ce nu o simfonie întreagă, ne-am putea întreba? Răspunsul a venit de la sine, prin înfăptuirea lui „cum”. Pentru că la aceste piese, interpretul a găsit imaginile sonore cele mai frumoase şi accesibile, la prima întâlnire cu auditorii săi şi a acestora, cu marea muzică. Nu vreau să repet discursul explicativ, doar să reliefez farmecul prezentării părţii secunde din Simfonia de Bizet, unde fugato-ul corzilor a fost asociat cu furnicile care fug la muşuroi, precum şi sfătoşenia prezentării Menuetului de Haydn, ca dans aristocrat, la lumina lumânărilor din candelabre, care a fiinţat alături de dansurile populare ale epocii.

Tot la dificilul „cum”, de apreciat calitatea profesionistă a decupajelor de teme muzicale şi timbruri instrumentale, precum şi a realizării lor – care a făcut accesibilă copiilor, identificarea elementelor structurale pe parcursul desfăşurării integrale a pieselor, după cum au dovedit concentratele dialoguri cu publicul, dintre dirijor şi auditori. Se spune că profesorul cel mai bun este acela care inspiră. Acum, am reflectat la aspectul corespondent: copiii au inspirat, vădit, pe membrii Orchestrei simfonice, să dea tot ce au mai bun. Cred că aceasta este culmea profesionalismului artistic: a explica şi a face plăcere celor mai tineri, formându-i ca melomani.

Evident, nu putem să nu ne gândim la exemplul Leonard Bernstein (centrul de greutate al celor 53 de concerte fiind plasat în anii ’60). Concertele educative clujene de la aceeaşi instituţie de învăţământ superior, ale regretatului profesor Aurel Mirişan (anii ’80) sunt cel mai preganant reper local. Asemenea manifestări sunt însă rare. Matei Pop a avut curajul de a se adresa celor mai îndreptăţiţi – cu toată ştiinţa sa de muzician şi cu farmecul de a fi el însuşi.

În aceeaşi zi, 20 februarie, două săli arhipline, în Studioul Academiei de Muzică, ridicând întrebarea de ce nu s-a optat pentru o sală mai mare? Răspunsul a venit tot firesc: pentru că astfel se configurează un cadru intim de dialog, în care protagonistul poate vedea şi selecta copiii care doresc să răspundă, anunţându-se cu ridicarea mâinii. Că auditorii sunt deja instruiţi, o dovedeşte întrebarea „Ne cântaţi şi Simfonia a V-a de Beethoven?” – ! La concerte au fost prezenţi şi numeroase de cadre didactice, care, de asemenea, au savurat calitatea prezentării.

Profesorii de muzică din învăţământul general, aflaţi în sală, alături de copii, sunt cei care au de dus greul apostolatului cultural al zilelor noastre, în lupta inegală cu monştrii kitsch. Doamna profesor universitar Dr. Maria Timaru – şefa Departamentului DPPD, coorganizator al Concertelor educative –, ca autoare a unei consistente teze de doctorat despre kitsch, ştie să conducă profesorii pe care îi formează în lupta faptică împotriva acestui flagel.

Membrii Orchestrei simfonice a Filarmonicii clujene şi dirijorul Matei Pop sunt un ajutor de nădejde. Primul concert a fost înregistrat video, ceea ce asigură posibilitatea difuzării mai largi a acestui act artistic. Deocamdată, se intenţionează multiplicarea live a aceluiaşi program, cu public nou, din alte şcoli. Fiecare reluare va fi o nouă aventură – însă aşteptăm, cu interes, şi episoadele următoare, fiindcă, ştim, primăvara este făcută de multe flori!

^* FOTOGRAFIE de Ionuţ Văcar.