Zilele Matia Corvinul – tempus saltandi
(Elena Maria Şorban, muzicolog – 5 martie 2010)

Festivalul dedicat naşterii ilustrului clujean Matia Corvinul (23 februarie 1443, Cluj – 6 aprilie 1490, Viena), organizat de Societatea Amaryllis, a ajuns la a 18-a ediţie. Ca şi până acum, serbările aniversare s-au întins pe mai multe zile, anume, de această dată, la nouă. Istoria, muzica, dansul au oferit prilejuri de întâlnire cu adevărata cultură. Singura obiecţie: un acces public prea restrâns, în raport cu valorile propuse – cauzat, probabil, de insuficienta propagare a evenimentelor, inclusiv, prin afişul foarte mic, care, în maghiară, română, germană şi, parţial, în latină fiind, a ajuns să aibă corp de literă neglijabil...

Pentru mine, „Ziua dansului” – pe scena Operei Maghiare de Stat – a fost cea mai atractivă. Datorită Ansamblului de dansuri istorice Passeggio, am participat la o călătorie europeană, agrementată de mentalităţile epocii, cu titlul Tempus saltandi, tempus plangendi. Scenariul, inteligent şi savuros, ne-a purtat de la luptele cu dragoni la cele cu morile de vânt, de la plictisul aşteptării domniţelor la crima pasională şi strălucirea unei nunţi ca în poveste – fir epic redat prin pantomimă şi pretext pentru dansuri admirabile. Soluţiile regizorale oferite de Annamária Gombár au fost ingenioase şi în stil.

Sursele dansului istoric sunt autentice. Tratatele publicate de Pierre Attaignant (februarie 1531?), Thoinot Arbeau (1589), John Playford (1651), care conţin nu numai muzica, ci şi paşii dansurilor de epocă, au valoare retrospectivă pentru practica renascentistă. Nu au lipsit piese din spaţiul central-european, inclusiv din Codex Caioni, nici şlagăre medievale, precum Lamento di Tristano – scenariul muzical (redat, din păcate, prin înregistrări), având unitate în diversitate.

Coregrafia virtuoză – de Csilla Juhász – s-a concretizat în dansuri masculine de luptă, cu bâte, în dansuri circulare, delicate, dar nu mai puţin dificile, proprii fetelor, dansuri de perechi, cu rafinate cochetării transpuse în paşi complicaţi.

Plăcerea dansului ce îi caracterizează pe toţi tinerii membri ai Ansamblului – Ana-Maria Bularca, Zsuszanna Eke, Edit László, Anikó Szabó, Beata Szabó, Adrian Radu, Péter Szutor, Gabriel Şorban – este contagioasă. Conştientizând acest fapt, ei oferă publicului, la fiecare prilej, cu generozitate şi eficienţă, după spectacol, un supliment de „şcoală de dans renascentist”.

Atenţie: Ansamblul de dansuri istorice Passeggio este unic în peisajul cultural românesc, dar, ca atâtea valori autohtone, insuficient fructificat!