Proiectul EUBAROQUE – prima etapă clujeană
(Elena Maria Şorban, muzicolog – 18 martie 2010)

EUROBAROQUE este denumirea proiectului iniţiat de Asociaţia socio-culturală Pantha rei din Trieste, Italia, în parteneriat cu Institutul „Baraga” şi Conservatorul „Jurij Slatkonja” din Novo Mesto, Slovenia, precum şi Ansamblul Flauto dolce din România – proiect finanţat de Comisia Europeană.

Itinerată la Novo Mesto şi Triest, prima etapă a Festivalului a ajuns şi în reşedinţa partenerului din România, la Cluj-Napoca. Săli pline la dublul capacităţii atestă fără tăgadă, importanţa pe care publicul o acordă muzicii vechi. Turnul Croitorilor, lăcaş medieval recent intrat în circuitul turistic, a oferit ambianţa primului concert. Structura metalică şi de materiale plastice/sticlă pe trei nivele arhitecturale a fost neîncăpătoare pentru auditori, prezenţi pe cel puţin trei nivele generaţionale, de la copii la vârstnici.

Programul de muzică profană din România, din timpul Barocului, susţinut de Ansamblul Flauto dolce a provenit din patru culturi autohtone – română, maghiară, germană, evreiască, aceasta din urmă, prin şase cântece maramureşene de tradiţie hasidică. Nu numai publicaţii, ci şi cercetări proprii efectuate de profesorul Zoltán Majó, conducătorul Ansamblului, în fonduri manuscrise, au dat autenticitate selecţiei repertoriale – la care se adaugă calitatea prelucrărilor instrumentale, realizate de el însuşi. Soprana Mihaela Maxim a fost dezinvoltă deopotrivă în dicţia textelor tetralingve, cât şi scenic, de la melancolie la verva conţinuturilor iubăreţe, mustind de satiră, ale cântecelor de lume. Se spune despre români că întruchipăm expresia „de-a râsu’-plânsu’” – audiind piesa evreiască Toiro tzivo, reluată la bis, mă gândeam, chiar fără să înţeleg textul, ci din arta interpretativă a Mihaelei Maxim, că aici se află esenţa acestei locuţiuni!...

Cele trei flaute drepte au răsunat când dulce, când alert, cu o frazare adecvată în acompaniamentul vocalităţii sau în scriitura de ansamblu instrumental. Un program inteligent, şi, totodată, dinamic, entuziasmant!

Nu mai puţin atractiv a fost recitalul organistic intitulat „Moştenirea muzicală slovenă”, care a cuprins piese şi din repertoriul Barocului italian, prezente în manuscrisele slovene. Programul, susţinut pe orga mare din Biserica clujeană „Sf. Mihail” (un instrument construit în 1763, de sibianul Johannes Hahn), a debutat cu piese consacrate, din repertoriul Barocului mediu german. De la primele sonorităţi ale Preludiului şi fugii în sol minor de Buxtehude, s-a făcut simţită înalta clasă a organistului Milko Bizjak, ca practicant al interpretării baroce autentice, prin valenţe retorice ale discursului, flexibil până la luxuriant.

Ariile organistice ale maeştrilor din Barocul local – cei mai mulţi, anonimi – au răsunat convingător meşteşugite. Sonate inclusiv de autori italieni, precum Galuppi, aflate în arhive locale, dar şi ale unor nume mai puţin cunoscute, ca Giulio Bajamonti ori Jakob Fr. Zupan au adus în partea a doua a programului, sonorităţi relaxante, fără pedalier, ale stilurilor de tranziţie dintre Baroc şi Clasicism, anume, din curentul galant şi curentul sensibil.

Construcţia judicioasă a întregului program a oferit o oră plină de încântări artistice – din partea celui despre care am aflat, citind programul de sală, că îmbină activitatea organistică, cu cea la clavecin, dar şi de cercetător, profesor, organizator de viaţă muzicală, publicist şi restaurator de instrumente. Milko Bizjak – o personalitate interpretativă ce îmbină artisticul şi erudiţia, pe care ne dorim să o mai reascultâm pe orgile noastre istorice!

Evenimentul aşteptat drept culminaţie a Festivalului a fost audierea cântăreţului italian sopranist Angelo MANZOTTI, cuprinzând arii ale lui Farinelli. Laureat al Concursului internaţional Pavarotti (Philadelphia, 1992), cântăreţul a primit, în 1995, premiul Timbre de Platine al organizaţiei Opera International, pentru înregistrarea ariilor din repertoriul celebrului castrat baroc.
În ambianţa de epocă a palatului baroc unde funcţionează Muzeul de Artă – partener clujean, alături de Primărie, al manifestării –, i s-au alăturat soprana Marianna PRIZZON şi Ansamblul NOVA ACADEMIA, condus de Stefano Casaccia, instrumentist la flaut drept. Membrii instrumentişti ai ansamblului au putut fi apreciaţi şi în ipostaze solistice, prin pagini concertante de lăută, respectiv, flaut drept, apoi în celebra versiune pentru două viori şi continuo La Follia de Vivaldi. Deşi nu s-au produs solistic, ceilalţi membri ai formaţiei – violoncelistul şi clavecinistul – s-au făcut remarcaţi prin supleţe adecvată stilistic. Aprecierea publicului nu a fost diminuată de un oarecare exces de metrizare a discursului, evident pentru cunoscătorii având ca etalon stilul interpretativ al violonistului baroc Giuliano Carmignola...

Sopranistul Angelo Manzotti afirmă că tehnica sa constă în activarea conştientă şi antrenată (de la vârsta de 12 ani) a lungimii doar parţiale, cam două treimi, a corzilor sale vocale, pentru a obţine registrul înalt. După cum s-a confirmat şi auditiv, este o tehnică inedită, diferită ca rezultat timbral de contratenor. Programul său a fost în crescendo, culminând cu aria, impresionantă prin virtuozitate şi impecabila realizare, Son qual nave, din opera Artaserse de Riccardo Broschi (fratele lui Farinelli) şi Johann Adolf Hasse. Un ambitus de trei octave, de la do³ la do din octava mică, consistent pe pasaje sau în salturi, în ornamentaţia abundentă, rutinat până la impresia covârşitoare de naturaleţe!...

Ce poate fi mai mult decât ariile interpretate de sopranist? Duetele sale cu timbrul catifelat, bogat, intens al sopranei Marianna Prizzon, încheind cu finalul operei „Încoronarea Poppeei” de Monteverdi, au fost acel „mai mult”, prin sublima contopire a vocilor. Pur ti miro – îşi cântă protagoniştii duetului; parafrazând, putem spune că am rămas plini de admiraţie pentru ei.

Ni se promite partea a doua – de muzică sacră – a proiectului EUBAROQUE, aceiaşi interpreţi revenind pe meleagurile noastre, la începutul lunii mai 2010 – sub deviza sugestivă, „Muzica, element unificator al noii şi al vechii Europe”. Consider că ar fi oportun să se găsească soluţii organizatorice pentru a-i itinera şi în alte centre muzicale din ţară.