 |
Cronica muzicală on-line  |
|||||||
|
Festivalul de muzică veche Timișoara 2010
CONCERTUL FINAL AL ARTIȘTILOR REUNIȚI (Elena Maria Șorban, muzicolog – 31 mai 2010)
În concertul final, cu program majoritar Bach, s-au reunit violonista Mira Glodeanu, clavecinistul Frédérick Haas și contrabasistul baroc James Munro, din Ansamlul Ausonia, cu violoniștii Codrin și Diana Emandi și violoncelistul Ciprian Câmpean, membri ai Ansamblului La Follia, cu Marcel Ponseele (oboi baroc) și Benjamin Lescoat (violă barocă). Uvertura Suitei de orchestră, în Do major – caracterele solemne ample pun în rezonanță corpul (la propriu: fizic, al) ascultătorului. Concertul pentru vioară, în la minor: cheironomia arcușului solistic al Mirei Glodeanu unifică partenerii de dialog, iar contrabasul susține întregul edificu sonor, într-un mod neauzit de mine până acum. Benedetto Marcello, Concertul pentru oboi, în re minor – unisoni în ansamblu ca un singur om; retorica solistului îmi amintește de Luceafărul: dacă nu ne pasă de calitate, de acel esențial „cum”, nu suntem decât „chipuri de lut”... Sinfonia cantatei „Weinen, Klagen, Sorgen, Zagen” (duminica a treia după Paști, aproape în coincidență față de calendar) – discurs dominat de figura antitheton, manifestată armonic, liniștit de mângâierea sufletească, pe care numai Spiritul o poate oferi! Concertul pentru clavecin, în fa minor – partea I: răspunsuri complicate ale clavecinului la întrebările dramatice ale viorii, Largo – discurs senin al clavecinului, finalul – învolburări și ecouri inefabile; protagoniștii, Mira Glodeanu și Frédérick Haas, într-un dialog carismatic, vrednic de Bach însuși. ...Concert pentru oboi și vioară, în do minor, BWV 1060 (original pierdut, reconstrucție după transcripția bachiană, pentru clavecin și orchestră): soliștii Mira Glodeanu și Marcel Ponseele aduc, pe parcursul celor trei mișcări, traiectorii firești, umilință și închinare, jubilații și profunzimi tragice. Bisuri necunoscute mie, în tonalități minore, care îmi amintesc de Suferințele tânărului Werther și de stilul muzical sensibil... Așa se cânta Bach – nu cu orchestre supradimensionate... – , în intimitate și comuniune. Finis coronat opus. Iată și o scurtă retrospectivă, în care menționez cursurile integrate în Festivalul timișorean, aflat la treia sa ediție și acele evenimente la care nu am participat. Cursurile au avut înscriși mai ales participanți din alte țări, probabil fiindcă pentru discipolii noștri, luna mai este prea încărcată cu pregătirea examenelor... M-am bucurat să revăd cursantă, pe oboista Maria Petrescu, pe care o cunosc de la Festivalul de muzică veche din Miercurea Ciuc – un exemplu de conștiință și conștiinciozitate artistică pentru a pătrunde tainele acestui domeniu... Am intrat la un curs al violonistei Mira Glodeanu și am ad-MIRAt creativitatea elocvenței sale literare franceze, pentru a obține intonații muzicale adecvate, expresive, prin articulații specifice, dar și erudiția ei în domeniul surselor de epocă. Am intrat și la contrabasistul venit, împreună cu instrumentul său baroc, tocmai din Australia – James Munro, pe care l-am găsit în pauză la cursul de muzică de cameră, regretând că nu a avut nici un cursant la contrabas... Am susținut o conferință despre muzica gregoriană, primită cu interes și căldură, de circa 40 de auditori, care, din păcate, nu a putut fi urmată de plănuita „reciprocă” bizantină, din motive de boală... Raritate – ca un asemenea festival să fie „străjuit” de prelegeri... În deschidere, avusese loc o expunere despre teatrul Nô și mișcare corporală a japonezului Masato Matsuura, oaspete constant al manifestării. Am regretat și pierderea primelor două recitaluri – al clavecinistului clujean Erich Türk, respectiv, al ansamblului Ausonia... În fuga noastră cotidiană, este greu – dar merită cu prisosință – să te oprești și să intri în sărbătoare... La anul și la mulți ani, Festivalului de muzică veche din Timișoara! Până atunci, mai urmează Cursurile de vară, din luna iulie, organizate tot de soții Emandi, la Brebu Nou – și tot cu maeștri de elită, din lumea întreagă.
|
||||||||
Copyright: cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2010
|
|