Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc 2010
Sâmbătă – 9 ore de muzică
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 14 iulie 2010)

Osteneală și plenitudine... Osteneala a trecut, plenitudinea a rămas – iar acum, încerc să decantez. A treia zi a ediției 2010 a început cu genericul, devenit constant, „Ziua copiilor în Festival”. Curtea cetății Miko este plină de participanți, cărora li se oferă materiale și învățături cum să își meșterească unelte și podoabe medievale. Fetițele sunt coafate ca prințese, apoi își fac cununi din mătăsuri și flori sau înșiră mărgele, băieții împletesc curele de piele, fac tobe, iar pruncii din cărucioare primesc zornăitoare din coji de nucă, prinse cu cânepă. Asociațiile locale Pörgettyű și Talentum înfăptuiesc idei inepuizabile.

Voci cristaline ale copiilor din Lupeni, Harghita – Schola Cantorum a profesoarei Magda Major – atrag atenția asupra mesajului muzicii, chiar dacă scenele de gen realiste accentuează tâlcurile din șagă, îmbogățind reacțiile participanților.

Ansamblul de dansuri de epocă, de copii Dargason, coregrafă Noemi Szalontai, revine din Cluj la Festival. De această dată, șase fete care ne duc într-o călătorie dansată prin toată Europa, din Anglia (dargason, dans elizabetan) pe pământ italic (saltarello) și iberic (Cantigas de Santa Maria). Pașii sunt fermi, coordonarea cu muzica, pilduitoare, grația este naturală – doar privirile sunt cam abătute, iar zâmbetele, sporadice – copiii nu se prefac: sărbătoarea este scurtă și imediat va fi rămasă doar amintire...

Ziua copiilor	Schola Cantorum
	Ansamblul Dargason

După-amiaza, la ora 15, este programat concertul de închidere al Universității de Vară de Muzică Veche. Finalul acestuia se suprapune concertelor de seară, inițiate la ora 18, cu patru recitaluri, până la ora 22, după care va mai fi fost urmat o petrecere cu dansuri renascentiste, pentru public. Opt ore fără contenire, bașca cea de dimineață. Despre concertul cursanților, o cronică aparte, iar acum, impresii despre maratonul serii.

Kájoni Consort din Baraolt – formație cofondatoare a Festivalului de la Miercurea Ciuc, reunind, la celebrarea celor trei decenii, pe membri actuali și de odinioară – a reactualizat programul de dansuri maghiare din Codex Caioni prezentat la prima ediție. Virtuțile interpretative certe ale formației ar putea fi multiplicate dacă s-ar recurge la consiliere artistică. Mă gândesc la faptul că membrii formației ar fi putut benficia, individual, de cursurile estivale..., de asemenea, că ar putea solicita consiliere artistică de ansamblu – muzicală, pentru a obține articulații mai adecvate stilistic (deocamdată, discursul lor este prea liniar, uneori, chiar rigid, având nevoie de mai multă variabilitate, ornamentație, lărgiri formale, fiindcă piesele din Codex trebuiesc aduse la viață amplu dezvoltate, față de schema notată) sau consiliere muzical-coregrafică. Mă gândesc chiar la nume de maeștri – Zoltán Majó, Gábor Kovács – a căror competență este notorie. Ansamblul are nevoie, categoric, de un salt calitativ (programul spaniol, din prima parte a recitalului lor de la acest prilej, susține ideea), iar colaborările ocazionale cu specialiști nu ar submina deloc autoritatea conducătoarei, ci ar propulsa-o într-un dialog fructuos profesional, care ar duce ansamblul la un nivel de sporită artisticitate. Ordinea și experiența îndelungată fac din acest ansamblu o prezență de încredere.

Ansamblul Flauto dolce a propus un program concentrat – „10 ani de existență în 20 de minute”. Nu le-a prea reușit. Cantitativ vorbind, fiindcă s-au întins, spre încântarea publicului. Calitativ, am admirat șlagăre renascentiste – Gastoldi, Monteverdi – în versiuni ce îmbină autenticitatea și creativitatea. Aceasta este marea provocare pe care muzica veche o adresează interpreților de astăzi – iar conducătorul formației, flautistul Zoltán Majó, simte și știe să fie în stil. Zonele de contact ale muzicii culte vechi cu folclorul orășenesc românesc sau cu tradiția hasidică maramureșeană au fost colorat reprezentate, alături de soprana Mihaela Maxim, care este mereu convingătoare, aducând nuanțe diferite (am reascultat-o, cu aceste cântece, de trei ori în actuala stagiune, în diferite ocazii, sesizând noutatea detaliilor expresive).

Ansamblul Collegium din Carei este o altă constantă definitorie a Festivalului de la Miercurea Ciuc. Conducătorul artistic Endre Deák este un neobosit iscoditor al comorilot europene ale muzicii vechi (s-ar putea scrie o disertație despre repertoriile sale). De această dată, Ansamblul a adus o ofrandă pentru József Babrik, antecesor, maestru și coleg al său, trecut timpuriu la cele veșnice. Admirabile polifonizări ale repertoriului de cântece maghiare, realizate de Babrik, au fost rearanjate de către Deák, cu retimbrări renascentiste. Vocea dulce a solistei Ildikó Keresztesi plutea angelic peste consortul vocal și culori de flaute drepte, lăută, viola da gamba, sugerând permanențe metatemporale...

Tamás Kiss Kobzos și invitații săi au avut recitalul final al unei zile de o bogăție deosebită. Verum vincit falsitas – avertizează poetul anonim medieval, vagant, peste secole, până la realitățile contemporane nouă... Balassi, Pálóczi, Csokonai fac să răsune, prin cântec, liric sau epic, nenumărate adevăruri perene. Vocea muzicianului – acompaniindu-se la lăută, cobză sau liră cu roată – este dramatică, iar vocea actorului-invitat László Kuncz este, chiar și în cântec, intimă. Ansamblul invitat Musica Historica se alătură cu vârtejuri medievale, István Konya aduce acorduri renascentiste la lăută, iar cronica se pierde în încântare sufletească...

Serata de dansuri renascentiste ne aduce noi provocări – de a ieși din contemplație, a participa, a dansa. Publicul doritor se adună pe iarba din curtea cetății, în cerc, dansatoarea Anikó Szabó, membră a Ansamblului de dansuri istorice Passeggio trece la treabă. Nu este deloc ușor să știi să explici un asemenea domeniu, în așa fel ca rezultatele să fie totodată accesibile și valabile. Ea are răbdare și, mai ales, știe să gradeze în așa fel, încât efectele să fie certe. Deprindem mai întâi pașii (mers, tropote, salturi) și direcționarea lor (înainte, înapoi, lateral), apoi învățăm aranjarea lor în figuri – de perechi sau în cerc, adăugând gesturi de curtoazie, zâmbete și plecăciuni. Musica Historica asigură componenta muzicală, intensificând, pe parcurs, mișcarea, din ce în ce mai rapidă, pe măsura însușirii dansurilor.

După punctul culminant al Festivalului, pricep ce înseamnă să cazi în somn... pentru că mai urmează o zi de sărbătoare.

Ansamblul KAJONI CONSORT	Ansamblul FLAUTO DOLCE
Ansamblul COLLEGIUM	Tamas Kiss Kobzos și invitații săi