Elena Maria Sorban Cronica muzicală on-line     HOME
Universitatea de vară de muzică veche, Miercurea Ciuc, 2010
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 16 iulie 2010)
Dacă Festivalul de Muzică Veche din Miercurea Ciuc a aniversat, în 2010, trei decenii, iată că acum, Universitatea de vară care i se alătură a împlinit trei ani.

În România, mai avem cursuri de muzică veche itinerate din Franța – Académie de Sablé, desfășurată, periodic, la Cluj –, cursurile Festivalului de muzică veche din Timișoara, alte cursuri ocazionale. Ceea ce distinge cursurile de profil din Miercurea Ciuc este larga lor adresabilitate. Sunt instruiți aici, atât cei aflați la început de drum, cât și cei mai avansați. O altă benefică trăsătură distinctă este că discipolii pot urma mai multe specialități la aceeași ediție – potrivit practicilor de epocă, aceea ca muzicianul să știe cânta la cât de multe instrumente. Profesorii invitați sunt deopotrivă pedagogi excelenți și practicanți de nivel ai muzicii vechi. În mod optim, tuturor cursanților muzicieni li se oferă un curs adiacent de dansuri de epocă, în deschiderea fiecărei zile. Sunt convinsă că numai știind pașii, muzicianul poate accentua melodic și articula formal, în mod corespunzător, muzica de dans!

Față de ediția precedentă, numărul cursanților a crescut (de la 23) la 38. Ceea ce contează mai mult, este continuitatea muncii. Deși cu durata de numai o săptămână, cursurile au eficiență, fiindcă cei care au fost, și revin – iar profesorii aduc materiale anume pentru ei, pentru a continua, de la an la an. Cursanții noi se integrează fără dificultate, ei pot propune piese din repertoriul propriu sau pot primi piese noi, care li se potrivesc personalității și nivelului de pregătire. Acompaniamentul se efectuează de claveciniști (cu instrumente aduse anume în acest scop) – profesorii Paul Cristian, Erich Türk, Szilvia Takács, dar și de cursanți. În mare, pregătirile de dimineața sunt individuale, iar cele de după-amiază, de ansamblu cameral, formațiile fiind constituite la fața locului. Între ele, în loc de siestă, invitații susțin zilnic, câte o prelegere de o oră, pe tematici asociate cu instrumentarul și practicile de muzică veche. Echipa este întregită cu traducători de specialitate. În această calitate, m-am perindat pe la toate clasele de la această ediție.

Diminețile, am participat la cursurile de dans pentru muzicieni, conduse de Anikó Szabó. Am învățat menuet, allemanda, contradans – însușind mai întâi pașii, apoi organizarea lor în unități coregrafice. Am beneficiat de muzică pe viu, mulțumită profesorului Erich Türk, la spinetă, flexibil în a se adapta cerințelor didactice. Cursul principal de dans susținut de maestrul maghiar Gábor Kovács începe, de asemenea, cu exerciții de încălzire, care sunt elemente morfologice cu specific stilistic, astfel încât la integrarea lor în dans, ele sunt deja învățate. Elementele expresive, scenice, gestice primesc o pondere aparte. Spectacolul din finalul cursurilor a arătat virtuozitatea la care au ajuns cele trei cursante de la grupa sa, de nivel avansat.

Violonista Ulrike Titze
are talentul de a îmbina eficient munca individuală cu aplicarea observațiilor la ceilalți participanți. Deși se află la nivelul exclusiv al practicării repertoriului baroc, profesoara nu formulează aprioric, punctele sale de vedere, ci conduce pe discipoli – chiar și pe cei începători – la a găsi, ei înșiși, soluții adecvate stilistic. La oboi baroc, elevii lui Guido Titze obțin, după cum arată concertul, cele mai firești rezultate de expresivitate cantabilă.

La canto, soprana Judit Andrejszki, prima oară aici, ca profesoară, și-a cucerit echipa de opt membri, prin naturalețe. La dânsa, totul este pus în serviciul expresiei poetice. Pentru prima oară, am auzit o cântăreață căreia nu îi este frică de indispoziția faringiană, care spune să nu te temi dacă doare în gât, deoarece corzile vocale nu sunt afectate de inflamarea faringelui, având o tehnică eficientă. Vremea nefavorabilă a făcut ca în recitalul propriu, ea să și demonstreze aceste afirmații – diminuarea volumului vocal fiind singura consecință a îmbolnăvirii – expresia, dezinvoltura nefiind nicidecum afectate.

Profesorii de clavecin, chitară-lăută și de flaute, drepte și transversale – Erich Türk, István Konya, respectiv Zoltán Széplaki – au avut sarcini didactice aparte, prin stadiul diferențiat al cursanților, de la copii la interpreți maturi.

Dintre cele cinci prelegeri, menționez recitalul-conferință despre paralela violoncel și viola da gamba, susținut cu documentare teoretică și vervă artistică, de Előd Kostyák și Soma Zakariás.

Concertul final al Universității de vară
a adus în fața publicului pe toți participanții, ca soliști ori în ipostaze camerale. Performanțele tuturor sunt apreciabile, având în vedere progresul făcut pe durata unei săptămâni. Totuși, nu renunț în a nominaliza câțiva, în ordinea din recital. Ákos Kardos – clasa prof.univ. Ilse László Herbert – a adus contrabasul în prim-plan, cu o mișcare de sonată hanedeliană redată convingător. La clavecin, copilul Ferenc Demeter (10 ani) a demonstrat un progres uriaș față de anul trecut (când îl văzusem buchisind notele, ore în șir, îndrumat cu incredibilă răbdare de Erich Türk), cântând acum cu velocitate și înțelegere, o mișcare de sonată haydniană. Remarcați în ediția anterioară, Aranka Kővári (13 ani), la flaut drept și Elöd Gábor (17 ani), la vioară și-au reafirmat calitățile: intonații juste, ton consistent, articulații conștiente și elegante, degajare scenică. Dintre adulți, și-au reconfirmat acum, pregătirea profesoara (aici, cursantă) Maria László, soprană, precum și oboista Maria Petrescu. Prima oară aici, Emese Szeghalmi-Péter, la clavecin și soprana Erna Gergely (cadru didactic universitar, la Oradea), ambele aflate deja la un nivel artistic superior, au sporit prin rafinare stilistică. Diferențierea expresivă prin timbrul vocal, potrivit genului religios sau laic, este deja stăpânită de eleva Krisztina Faluvégi (canto).
imagine din concertul final imagine din concertul final imagine din concertul final
imagine din concertul final imagine din concertul final imagine din concertul final

Dansurile au încheiat concertul însuflețit și însuflețitor, de trei ore și jumătate, din finalul cursurilor Universității de vară – căreia i se cuvine urarea Vivat, crescat, floreat!


* Autorul fotografiilor: Gyula Adam (pentru mărirea unei poze, daţi CLICK pe poză).
Copyright: cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2010