„MOZART ȘI LUMEA NOASTRĂ”
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 16 decembrie 2010)

Simpozionul de muzicologie Mozart din acest an și-a propus accentuarea ideii de actualitate a celui mai celebru compozitor din istoria muzicii. Reflectând la ce acoperă expresia „lumea noastră” – contemporană?, românească? –, răspunsul dat de participanți a fost mult mai larg: „lumea noastră” este o lume globalizată și sincronă. Globalizată, cu tot ce aduce această realitate, „bune” și „rele”: valori, modele, mode, kitschuri. Sincronă, pentru că astăzi tot ce a fost ne este suprapus sau sincronizat.

O noutate semnificativă: concursul de muzicologie dotat cu premiul „Francisc László” (1937-2010), omagiu adus fondatorului Societății Române Mozart (înființată la bicentenarul mozartian din 1991). Tema primei ediții a fost exegeza unei părți de concert pentru pian, Konzertsatz in G, din „Caietul de note muzicale al lui Nannerl”, piesă atribuită cu maximă probabilitate, copilului Mozart, de către Internationale Stiftung Mozarteum. Juriul, compus (în ordine alfabetică) din profesorii universitari doctori Gabriel Banciu, Valentina Sandu-Dediu, Pavel Pușcaș, Laura Vasiliu, a avut o sarcină dificilă, dată fiind calitatea lucrărilor înscrise în concurs, decizia fiind motivată de faptul că studiul premiat – al absolventei Academiei de Muzică clujene, Iulia Mare – a fost convingător atât istoric-documentar, cât și analitic-stilistic.

Festivalul Mozart este una dintre dovezile cele mai elocvente despre apartenența lui Mozart la „lumea noastră”, iar istoria sa de două decenii a fost evocată, în acest cadru, de muzicolog Liliana Fărcaș. Sincronia biografiei și creației mozartiene cu noi, cei din pragul mileniului al treilea a fost privită din perspectiva Sonatelor pentru pian de către conf.univ.dr. Gabriela Coca, a temei „Là ci darem la mano” recreată de compozitori romantici precum Chopin și Liszt, înfățișată de conf.univ.dr. Ecaterina Banciu, a prezenței lui Mozart la Praga, valorificată astăzi în turismul cultural, de către prof.univ.dr. Gabriel Banciu, a teoriilor și speculațiilor despre moartea lui Mozart, care continuă să apară în cercetarea medicală de ultimă oră, înfățișate de prof.univ.dr. Aurel Marc. Mozart și lumea operei de azi a prilejuit o cvasi-exhaustivă și densă prezentare critică a concepțiilor regizorale moderne și contemporane, de către conf.univ.dr. Anca Mihuț; Psihologia actuală și deconstrucția geniului a fost titlul sub care psiholog drd. Corina Ceclan a comentat pertinent, noțiuni de creativitate; comunicarea intitulată Efectul Mozart azi, de prof.univ.dr. Pavel Pușcaș, a parcurs cu dezinvoltură, aspecte de la kitsch și manipulare comercială până la terapia muzicală, în care „lumea noastră” se folosește de imaginea emblematică a lui Mozart.

Festivalul Mozart a acordat întotdeauna un loc important, pedagogiei muzicale, integrând manifestări precum Mozart Juvenorum și Concursului de interpretare muzicală, concurs care, în mod regretabil, din cauza crizei economice, nu a mai putut fi organizat în ultimii doi ani. Este însă un fel de compensație față de abandonarea (desigur, temporară a) Concursului și un semnificativ pas într-o nouă direcție, deschiderea efectuată la această ediție, spre tema Mozart și copiii de azi – adresându-se acelora care nu sunt muzicieni. Beneficiind de experiența în materie a drd. Ștefana Țițeica din München, care susține activități de acest fel pentru copiii lumii, am aflat cum pot intra profesorii de muzică în dificila competiție cu non-valorile promovate de mass-media, ce procedee pot aplica pentru a obține audiență și a orienta pe cei în formare, spre aprecierea culturii. Comunicarea sa a fost urmată, a doua zi, de un concert educativ care a întărit afirmațiile teoretice, prin demonstrarea rezultatelor. Dna Țițeica a pus punctul pe i, afirmând ceea ce eu însămi resimțeam, chiar la studenții de la Pedagogie muzicală, însă nu am reușit să formulez atât de categoric: tinerii de astăzi nu știu să asculte muzica. Cauze principale sunt supremația vizualului și schimbarea psihologiei de receptare, nerăbdătoare față de timpul care se cere investit în desfășurarea procesului muzical. De aceea, sublinia referenta la simpozion, avem nevoie de sprijinul vizualului, al cuvintelor, de dinamism și mobilitate în selectarea și montajul unor exemple muzicale atractive. Vizualizarea și verbalizarea conținuturilor muzicale se poate face prin desene (ex,. un fes nostim, cu schema de formă a rondoului Alla turca), respectiv melodii de popularitate la care profesorul de muzică să compună texte prin care să predea, în mod accesibil, cunoștințele specifice despre mijloace de expresie muzicală (ex. de text cântat: „Mozart a compus o temă și variațiuni”, pe melodia din finalul Cvintetului cu clarinet, KV 581). Audiția poate capta atenția, dacă este transformată într-un proces de așteptare, în care copiii participă prin intonarea temei la fiecare revenire a ei.

Concertul intitulat O vioară mică de-aș avea, din Festivalul Mozart 2010, a demonstrat convingător, eficiența concepțiilor dezvoltate de dna Țițeica. Pe care ar trebui să le multiplicăm – fiindcă știm, cu o floare nu se face primăvară!...

Un concert bitematic: tema întâi, instrumentele cu coarde și arcuș, tema a doua, Mozart. Ambele, reprezentate și vizual, prin panouri cu o vioară (cam grotescă) și copilul Mozart într-o reproducere a unui frumos portret de epocă. Interpreții, studenții instrumentiști clujeni Adrian Ciobanu, Dariu Cifor (vioară), Cristian Suărășan (violă), Andras Vilhelm (violoncel), Raul Lenart (contrabas) s-au achitat cu dezinvoltură de sarcinile explicative și de executare muzicală. Vioara cântă și (se) joacă, „țopăie”, „ciripește”, „fluieră”, împreună cu celelalte instrumente din familia ei.

O vioară mică...

Menuet

Instrumentiști cu coarde și arcuș

Ceea ce îmi ridică semne de întrebare este faptul că s-ar putea ca auditorii să fi rămas cu impresia că tot ce s-a cântat era Mozart – deși nu era așa. Ar fi fost un exces de informație să li se fi comunicat numele fiecărui autor, însă ar fi fost util să li se spună, unde era cazul, că piesa respectivă nu este de Mozart, ci de alt compozitor...

O idee excelentă, aceea de a aduce dansul pe scenă cu interpreți-copii, a fost oarecum subminată de propria concretizare. Menuetul lui Wölferl și Nannerl a avut timpi „goi”, fără pașii necesari și s-a desfășurat pe un spațiu mult prea întins în raport cu autenticitatea acestui dans... Totuși, pot afirma că prezența menuetului dansat de elevi ai Liceului de Coregrafie „Octavian Stroia” – Paula Moldovan și Robert Kürthy – a adus, în pofida carențelor stilistic-coregrafice, un plus de farmec!

Au mai urcat pe scenă, cu instrumente de jucărie (păsări de lut, fluier, tobă), elevii școlii clujene „Ion Creangă” – instruiți de aceeași profesoară Liliana Fărcaș, care ne-a prezentat substanțiala comunicare la simpozion, despre Festivalul Mozart în istoria ultimelor două decenii ale orașului nostru, și care, iată, participă astfel, la deschiderea unui nou capitol al acestuia – contribuind la redarea unei mișcări din Simfonia copiilor, atribuită lui Leopold Mozart. La ultima piesă, în care Mozart-tatăl evocă o călătorie cu sania, au participat toți copiii din numerosul public, care au însoțit pe muzicieni cu zumzetul zurgălăilor pe care i-au primit în dar, călătoria muzicală fiind bisată. A face muzică – iată o alternativă valabilă la pseudo-ofertele jocurilor pe calculator, care distorsionează personalitatea copiilor!... O seară antrenantă, a cărei perpetuare în edițiile viitoare ar fi o importantă investiție pentru formarea viitorului public al Festivalului!

Avem datoria să facem mai bună „lumea noastră” – cea pe care o vom lăsa copiilor noștri –, iar a-l face prezent în ea, pe Mozart este o modalitate sigură!



* FOTO: Dionisie STOIAN (pentru mărirea unei poze, daţi CLICK pe poză).