Elena Maria Sorban Cronica muzicală on-line     HOME
CLUJ MODERN, seara a patra, miercuri – Ansamblul Prague Modern
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 16 aprilie 2011)
Precedat, în ziua anterioară, de conferința compozitorului Michel Swierczewski, intitulată „Xenakis, Kurtág, Ligeti – identitate și diferențe”, programul a demonstrat pe deplin ideile teoretizate, îndeosebi filiația bartókiană a celor trei autori. Ideile exprimate de muzicologul Bianca Temeș în prefața recitalului au întregit, cu eleganță și obiectivitate, cele trei profiluri componistice. Evryali (1973, p.a.) a arătat fața unui modernism... moderat al lui Xenakis (1922-2001), cu un parcurs ludic de virtuozitate impresionantă, în redarea pianistului Ivan Stiller. Akea (1986) pentru pian și cvartet de coarde alătură un discurs pianistic similar cu menționata piesă solo, cu o țesătură aspră, de pânze sonore, a corzilor.

Secțiunea mediană a recitalului – de două ori Kurtág (n. 1926), apoi Ligeti (1923-2006), toate piesele în limba maghiară, prime audiții clujene, poate naționale – a fost interpretată de soprana Irena Troupova. În „Fragmente din József Attila” pentru soprană solo (1982), Kurtág esențializează discursul cu trimiteri la cântecul popular. S.K. Remembrance Noise. Șapte cântece pe versuri de Dezső Tandori, op. 12, pentru soprană și vioară (1975), de același autor, se înscriu pe aceeași linie stilistică a sintezelor – sub semnul unei lecturări medi(t)ate muzical. Filiația bartókiană a apărut mai pregnant la lucrarea timpurie de Ligeti, Cinci cântece după Arany János, pentru soprană și pian (1947), pe o paletă expresivă bogată, de la lirismul fin la ironizarea demonicului. Meritorie pronunția sopranei într-o limbă străină dificilă și demonstrația că muzica modernă poate pune în valoare calitățile vocale reale!

Cvartetul nr.1, „Metamorphoses nocturnes” (1954) de Ligeti prezintă stileme bartókiene – de scherzo, de bocet, de coral – și alte elemente, de varii descendențe, precum valsul stilizat, recitativul solistic de tip parlando rubato (de sorginte mai degrabă beethoveniană decât populară)... De fapt, stileme ale propriei individualități componistice.

Interpreții sunt atât de bine relaționați, încât nu este nevoie să fie dirijați în concert de conducătorul ansamblului – compozitorul Michel Swierczewski. Piesele sunt încheiate într-o manieră de încremenire, eficientă fonic și psihologic, demn de a fi imitat de alții. Concertul Ansamblului Prague Modern – susținut de Centrul Cultural Francez – a oferit un periplu de înaltă sinteză între tehnică și expresie artistică, de care ne-am bucura să mai avem parte!
Ansamblul Prague Modern
Ansamblul Prague Modern Ansamblul Prague Modern Ansamblul Prague Modern


* Fotografii cu Ansamblul Prague Modern de Corina CECLAN.
Copyright: cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2011