Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc, 2011 (3) – Asamblurile CODEX și DRAMSAM
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 20 iulie 2011)

Muzica transilvană reprezentată de Codicele lui Ioan Căianu a fost centrul de greutate al concertului Ansamblului CODEX, format din profesori și studenți ai Universității Transilvania din Brașov. O selecție bine proporționată de dansuri de epocă și cântece a fost interpretată de formația instrumentală, lărgită cu membre fondatoare ale Festivalului, cântăreața Erzsébet Győrfi și lăutista Emőke Elekes, precum și cu perechea de dansatori Anikó Szabó – Péter Szutor. Piesele de lirică vocală au fost completate cu poezii din codicele harghitean redactat de János Bocskor, câteva decenii mai târziu (1716-1739) față de Codex Caioni (1634-1671). Dansurile au fost interpretate cu autenticitate muzicală și coregrafică, în care gesturile mâinilor au accentuat expresivitatea. Lirica religioasă a fost redată cu impresionantă interiorizare. Vocea lui Erzsébet Győrfi, cu o culoare specifică muzicii populare, este deplin adecvată repertoriului, doar că sonorizarea a disproporționat raporturile fonice, amplificând-o exagerat. Ca și în anul precedent, tânăra Rebeka Ádám – o voce expresivă și o prezență cultivată – a secondat pe maestră, certificând, o dată în plus, că preia conștient, ștafeta tradiției.

Culminația programului a fost secțiunea de muzică țigănească antologată de Ioan Căianu, dezvoltată cu fantezie coloristică și vervă de către interpreți. Deși nu există notații coregrafice autohtone de epocă, Anikó Szabó a creat o coregrafie pe deplin convingătoare pentru dansurile transilvane din codice, în care elementele dansurilor de curte și ale celor populare se îmbină armonios – redând-o cu virtuozitate și grație, alături de partenerul său, Péter Szutor. În totalitatea ei, versiunea selecției din Codex Caioni a acestei seri are reprezentativitate și ar merita promovată ca atare.

Programul Ansamblului CODEX s-a încheiat cu un cântec studențesc, în care umorul specific, obținut prin intercalarea lexicului latin medieval, a fost bine dramatizat prin personaje multiplicate de voci de copii, într-o culminație muzicală antrenantă.

Ansamblul DRAMSAN din Italia (fondat în 1983) a propus o temă intitulată Al pulsare di campana – „În dangătul clopotelor. Muzica unui oraș italian din secolul al XVI-lea”. Din motive organizatorice fortuite, instrumentariul a fost redus la fidulă, flaute drepte, lăută și percuție (fără preconizatele instrumente psalteriu și rebec), astfel încât repertoriul Ars Nova, cu genurile poetic-muzicale specifice de virelai, ballata, caccia, madrigal, a fost redat cu nepotrivită monotonie timbrală. Vocalitatea sopranei a suplinit, cu virtuozitatea caracteristică epocii, tipica voce de băiat, iar baritonul a făcut un spectaculos parcurs vocal acompaniindu-se, el însuși, la antecesorul medieval al viorii, fidula. Laudele – dintre cele cântate pe atunci la devoțiunile de veghe nocturnă (cu monodie acompaniată sau cu scriitură polifonică simplă) – au prezentat un strat repertorial de profund lirism.

Amintindu-ne de formații europene celebre prezente la Miercurea Ciuc, în ultimii ani, efectul lui Dramsam a fost oarecum similar cu cel produs de Ensemble Unicorn, dând impresia că profesionalizarea poate fi excesivă și rece. Pe de altă parte, Hortus musicus din Estonia și Ensemble Renaissance din Serbia, audiate aici în ediția 2009, au fost incandescente, de neuitat. Desigur că și aspectul de a fi legat de partitură, respectiv, capacitatea de improvizație colectivă sunt definitorii pentru forța actului artistic.

Formația CODEX și dansatori invitați

Formația DRAMSAM

FOTOGRAFII de Gyula Ádám.