 |
Cronica muzicalĂ on-line  |
||||
|
Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc, 2011 (6) – Triptic în progresie geometrică, rupt
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 23 iulie 2011)
Ne-am obișnuit ca Festivalul să concentreze câte trei concerte pe seară, cu durata de aproximativ câte o oră, în curtea cetății Mikó, construite la mijlocul secolului al XVII-lea – ambientul său emblematic. Sâmbătă, 16 iulie, cele trei recitaluri planificate aduceau un oaspete nou, trubadurul-lăutist Antoni Pilch din Polonia și două formații nelipsite la Festival, Collegium din Carei, condusă de lăutistul Endre Deák și ansamblul clujean Flauto dolce, condus de Zoltán Majó. În paralel, la castelul din Lăzarea, se desfășura concertul ansamblului Lyceum Consort din București, condus de profesoara Ágnes Öllerer. Antoni Pilch, la cei 62 de ani ai săi, este un artist total. El își asumă deliberat rolul de muzicant-peregrin, dedicându-se repertoriului medieval, cu accent pe secolul al XVI-lea. Îmi povestește – cu o voce molcomă, într-o engleză elegantă, din anii când s-a perfecționat la Londra, unde a devenit colaborator al Universității Regale de Muzică – cum a început să studieze lăuta, la vârsta de 50 de ani. ...Seara, cântă în gura mare, acompaniindu-se cu lăuta. El este omul-care-se-dă-în-spectacol, adică se dăruiește. Intră pe poarta cetății cântând, urcă pe scenă, continuă cu un imn marian, apoi ne traduce textul manifestului său poetic, prin versurile autorului polonez renascentist Jan Kochanowski: „nimic altceva, decât lăuta”... Configurează cinci structuri, cu piesele vocale delimitate de fantezii de epocă sau cu ample improvizații ad hoc. Nu lipsește Valentin Bakfark, emblematicul lăutist transilvan. Ultima secțiune este cea mai tulburătoare: un cântec mănăstiresc rutean și un cântec hasidic, redat numai cu interjecții, răscolesc inimile ascultătorilor. Acum, peregrinul și-a împlinit misiunea și se retrage, cântând, acompaniindu-se cu lăuta, Farewell, my friend... Probabil nu sunt singura al cărei răspuns nerostit este „să ne revedem cu bine la Miercurea Ciuc”. Formația Collegium (în formulă restrânsă față de obișnuitele sale apariții): personajul liric apare dedublat în vocea de soprană a profesoarei Ildikó Keresztesi și lăuta lui Endre Deák. Grație și dezinvoltură în frotolle (muzica ușoară italică a secolului al XV-lea), apoi în madrigale engleze din epoca elisabetană. Flauto dolce – patru personaje, într-o progresie geometrică a organizării tripticului din această seară. Trioul de flaute drepte și soprana Mihaela Maxim înfruntă vremea care devine din ce în ce mai amenințătoare. Programul începe cu piese din Codicele Căianu și cântece ale antecesorului său transilvan, sibianul Gabriel Reilich, interpretate convingător. Trecând la o piesă din „Arta fugii” de Bach, îndrăznesc a presupune că formația este pe cale să însușească întreaga capodoperă... Grindina își dă drumul implacabilă, muzica se sfârșește brusc. Regret că Antoni Pilch nu a apucat să o audă pe soprana noastră, cu alte cântece hasidice, culese din Maramureș... Retrași sub arcadele cetății, ascultăm furtuna...
* Fotografii de Gyula Ádám. Pentru mărirea unei poze, faceţi CLICK pe poză. |
|||||
