Însuflețită de charisma violonistei Ulrike Titze, Orchestra condusă de muziciana germană, concertmaestră a Orchestrei baroce din Drezda, funcționează în cadrul organizatoric al Festivalului, din anul 2007 (mai întâi, cu titulatura „Orchestra de cameră”, iar din 2010, cu actuala denumire). Conducătorul artistic al Festivalului, flautistul Ignác Filip (șeful departamentului Muzică al Universității din Brașov) a avut, pe parcurs, inițiativa ca orchestra să reunească instrumentiștii specializați pe acest domeniu stilistic, practicanți ai instrumentelor de epocă, din toată țara, alături de invitați din străinătate, pe durata câte unui stagiu estival, finalizat prin concert.

Așa se face că în numai patru zile de repetiții de ansamblu, s-a configurat un concert de mare ținută artistică – desfășurat în ambientul bisericii romano-catolice Sfântul Augustin. Genericul Johann Sebastian Bach și fiii săi a prezentat un program în care – alături de partidele foarte omogene de corzi – au fost puse în valoare calitățile instrumentelor de suflat. S-au reliefat flautiștii Ignác Filip, Éva Szabó, oboiștii Maria Petrescu, Sándor Gáti, corniștii Liviu Savuță, Szilárd Kelemen – mai ales în secțiuni trio, de tip originar.

În deschidere, am audiat Sinfonia unei cantate de Bach-tatăl. Apoi, versiunea inetrpretativă a Suitei pentru orchestră în Do major, BWV 1066, a subliniat caracterele dansurilor de epocă, hiperbolizate datorită noii facturi de atunci a cameralului – în devenirea sa spre simfonic.

Trăsăturile galante și protoromantice ale muzicii din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au fost ilustrate de un concert cu fagot solist, de Johann Christian Bach, respective, de o simfonie de Carl Philipp Emanuel Bach. Solistul serii, fagotistul german Adrian Rovatkay a oferit – prin desăvârșita îmbinare dintre măiestrie și expresie – o revelație asupra capacităților instrumentului său. Poate că o mai amplă dezvoltare a inserturilor improvizatorice de virtuozitate a fost cauzată de un exces de modestie.

Conferințele publice din cadrul Universității de Vară, la care participă aproximativ 60 de cursanți au fost desigur lămuritoare în a desluși semnificații muzicale, inclusiv ale acestui concert. Prima prelegere, susținută de subsemnata, a avut ca temă estetica tonalităților, în formularea descriptivă a lui Johann Mattheson, din anul 1713 – care dobândește, astăzi, valoare prescriptivă. A doua conferință a fost susținută de solistul concertului, fagotistul Adrian Rovatkay. Am aflat detalii istorice foarte interesante despre traiectoria instrumentului său, de la Pommer la dulcian și, în fine, la fagot – care, din perspectiva concertului susținut în deschiderea Festivalului, de Ensemble Renaissance, se prelungește în urmă la instrumental medieval cu ancie dublă, numit de germani Rauschpfeife (ceea ce în traducere este echivoc, dar sugestiv: „suflător / fluier zgomotos” sau, poate, „de extaz”).

În accepțiune actualizată, noțiunea de charismă alătură datelor spirituale ridicate, prin care o persoană are o influență deosebită, competența profesională impecabilă. Este cazul conducătoarei Orchestrei baroce a Festivalului din Ciuc – dar și a tuturor celor care îi stau alături, în această realizare.

* Fotografii de Gyula Ádam. Pentru mărirea unei poze, faceţi CLICK pe poză.