Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc 2012 (V)
Trubadurii la castel
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 14 iulie 2012)

Castelul din Miercurea Ciuc a primit în curtea sa, doi trubaduri autentici: Tamás Kiss Kobzos (Ungaria) și Miqueu Montanaro (Franța). Ei au cântat – cu vocea și cu instrumentele: la cobză, chirondă, respectiv, la fluiere și tobă medievală – din tot sufletul.

Am audiat un program dominat de Bernard de Ventadorn, culminând cu celebrul cântec al ciocârliei. Fiecare dintre cele 13 piese a avut o prezentare poetică sau șugubeață.

Pentru mine, cel mai deosebit moment a fost reprezentat de melodia atribuită lui Richard Inimă-de-Leu, cântată acum la fluier, de muzicianul francez (neanunțată în caietul tipărit). A fost un moment de mare artă, în care Miqueu Montanaro și-a adăugat cântatului din fluier, concomitant, vocea proprie – unisonul desfăcîndu-se în heterofonii. Melodia de la fluier se despletea în ornamentări din ce în ce mai virtuoze, iar vocea adăuga efecte de suspine și de onomatopee (similare cu cele cărora în alte domenii stilistice li se spune beatboxing și scat singing).

Dar ploaia nu a permis ca trubadurii să se desfășoare, așa cum ne așteptam, cu cel puțin încă atâtea bisuri, iar curcubeul nu a reușit să se facă observat, pentru a da curajul de a continua.

Recitalul a fost, totodată, o lecție despre creativitate. Prin stroficitatea dezvoltată improvizatoric. Prin coloristica timbrală atât de nuanțată. Prin surprizele desfășurate în factura heterofonă. Prin asocierea oaspetelui constant al Festivalului, Tamás Kiss Kobzos cu confrații săi din lumea largă – el revenind, la ultimele ediții, alături de câte un prieten al său (anul trecut, Erdal Salikoğlu din Turcia). Miqueu Montanaro a ajuns acum prima – sperăm, nu și ultima – dată pe aceste meleaguri…

* Fotografii de Gyula Ádám. Pentru mărirea unei poze, faceţi CLICK pe poză.