Elena SORBAN - cronici muzicale

Ca de obicei, Festivalul organizat de Societatea Română Mozart programează maeștri consacrați și tineri valoroși. În acest an, a revenit ansamblului Münchner Klaviertrio, respectiv tenorului Tiberius Simu, acompaniat la pian de Silvia Sbârciu, să probeze aceste bune practici. Ca și cu alte ocazii, Festivalul și-a lărgit, și în actuala ediție, aria repertorială cu alți compozitori, alături de cel omagiat.

Programul susținut de oaspeții germani, în sala arhiplină, cu public din elita tineretului intelectual clujean, a fost un adevărat tur de forță: Mozart, Brahms, Schubert și (la bis) Beethoven. Un trio mozartian, KV 502, în Si bemol major, cu o parte I (din păcate, fără repetiții), de frumoasă limpiditate, cu partea secundă, a cărei melodică ornamentată a fost o adevărată rugăciune cântată și un final impetuos, cu hegemonia pianului. Antiteză la Mozart: Brahms, Trio în do minor, op.101, în care aș fi dorit rupturi prin pauze și sincope mai incisive (partea a IV-a), interpretat cu dramatismul specific autorului și cu un epilog în Do major, de luminoasă înțelepțire. Trioul în Mi bemol major, op.100 de Schubert – indescriptibil de consistent, prin dăruirea totală a celor trei muzicieni: Michael Arlt (vioară), Gerhard Zank (violoncel), Donald Sulzen (pian) – a relevat o adevărată sinteză (din punct de vedere interpretativ), dintre Mozart și Brahms. Bisul de Beethoven – o încununare a unei seri superbe.

Recitalul de lieduri a purtat auditoriul pe traiectoria Mozart – Massenet – Debussy (potrivit comemorărilor celor doi autori din urmă, în 2012). Tiberius Simu transmite ideea că poezia există pentru a fi cântată. Am apreciat rostirea sa clară, în germană, italiană, franceză. Dintre cele 12 piese mozartiene (între care s-a aflat și un „ou de cuc”, o arie de concert), am apreciat ca fiind cel mai reușit interpretat, „Cântecul de mai”. Fapt meritoriu, în condițiile celebrității acestei miniaturi, în care tenorul a avut și energie, și bun gust, iar pianista a sporit valoarea realizării prin ornamente filigranate. Liedurile de Massenet au avut un lirism vocal temperat; ritmurile dansante – explicite în Souhait sau voalate, în Séparation – mi-au părut aplatizate. În ansamblu, exceptând observația anterioară, lirismul a fost... „bine temperat”. Admirabilă arta pianistică a Silviei Sbârciu, prin paleta timbrală bogată cu care a realizat la instrumentul său, sonorități ca de lăută, de harpă, de păsări, de corni... Ciclul cu elemente neoclasice, Fêtes galantes de Debussy, a încununat poezia serii – în care pianista a adăugat paletei coloristice, tonuri ca de flaut, clopote, percuții dansante. Principalele calități ale tenorului Tiberiu Simu ilustrate de acest recital rămân sensibilitatea, flexibilitatea vocală, dicția, buna gestionare a resurselor proprii (asigurându-i rezistența chiar și pe un parcurs continuu de peste o oră) și, nu în ultimul rând, cultura care transpare din atitudinea sa interpretativă.

Expoziția de tapiserie Autoportret – coordonată de conf.unif.dr. Liliana Morariu, de la Universitatea de Artă și Design clujeană – a asigurat un ambient introductiv la sala de concerte a Academiei de Muzică „G. Dima”, de elegantă ținută. Aș sugera o temă de genul „Mozart și eu” sau „Muzică de Mozart” în realizări de arte plastice – ca provocare de viitor, într-o relație care ar merita să fie perpetuată între cele două instituții artistice de învățământ superior.

Bisul cu un lied din Dichterliebe de Schumann a funcționat similar cu cel din seara precedentă, a oaspeților germani: a fost pagina cea mai degajată din recital. Suplimentele au completat o verigă esențială din succesiunea valorilor propuse în programul inițial și ne-au dat sugestii anticipative, pentru a asculta, la o viitoare ediție, un recital Mozart și Beethoven cu Münchner Klaviertrio, respectiv, Mozart și Schumann, cu Tiberius Simu – Silvia Sbârciu... Pentru că Mozart este modelul tuturor compozitorilor ulteriori.

^* Fotografii de Dionisie Stoian.
Pentru mărirea unei poze, faceţi CLICK pe poză.