Grigore CONSTANTINESCU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
„Iubindu-l pe Spiess...”
(Grigore Constantinescu – 28 mai 2006)
Prima absență, desigur tristă din perspectivă sentimentală, a fost cea dintâi aniversare a lui Ludovic Spiess, ziua de 13 mai, la care toți cei ce-l prețuiau au gândit îndelung. Iată prilejul unei întâlniri a multor admiratori sau prieteni care poartă încă vie emoția dramaticei sale dispariții în prima lună a lui 2006, când ar fi împlinit 68 de ani.

La Opera din Brașov, în această zi de 13 mai, directorul teatrului a propus o seară-eveniment, simbolic intitulată „Iubindu-l pe Spies – in memoriam”. Amintiri, reascultarea muzicii cântate de artist, imaginii... Printre invitații acestei reuniuni aparte, în care toți am luptat împotriva melancoliei în favoarea imaginii strălucitoare a personalității lui Ludovic Spiess s-au numărat Paul Orza, autorul filmului „O voce în jurul lumii”, realizat în anii '70, moment de apogeu al gloriei tenorului solicitat de cele mai mari scene ale lumii și ovaționat pretutindeni de public, publicistul Costin Popa, Cristian Mihăilescu și subsemnatul. S-au adăugat colegii spectacolelor teatrului de debut al carierei sale, artiști ai liricului brașovean vorbind despre el cu emoție și tandrețe, Margareta Gângă, Mia Munteanu, Elena Șerban, Ion Gonțea. Momentele muzicale concertante reuneau tenori veniți de la București – Călin Brătescu, Cluj – Sorin Lupu, Iași – Adrian Ionescu și membrii ai ansamblului brașovean, soprana Maria Petcu, pianista Carolina Goshman. Întreaga manifestare a fost încadrată de secvențele filmului lui Paul Orza, adevărate coperte ale unui impresionant album sonor. De-a lungul rememorărilor, nedisimulat sentimentale, dar și cu momente de inedit evocate spontan, pe ecran erau proiectate imagini din rolurile artistului pe mari scene, cu parteneri prestigioși, afișe, documente, însoțind glasul său păstrat pe înregistrările discografice.

Întreaga ambianță – exemplară pentru ceea ce datorăm fiecărui mare artist român care a construit faima liricii românești – deși nu a evitat recursul la memorie, păstra acea atitudine de solidaritate în fața destinului, atitudine împărtășită cu Gerda Spiess, parteneră de viață, martor și colaborator la edificarea drumului unei existențe nepereche. Finalul, cu ultimele secvențe din filmul lui Paul Orza, au readus, imagine și sunet, „vârful de lancie” al acestei impresionante cariere internaționale, lăsând amintirea noastră să rezoneze la acel unic „Vincero!” din Turandot, pe care melomanii îl ascultă în fiecare seară de operă de sâmbăta, la Radio România Muzical. Ludovic Spiess, ca și alte nume legendare, poate învinge astfel uitarea.
Copyright: cIMeC 2005