Soluții interpretative la un subiect de Doctorat
(Grigore Constantinescu – 4 iunie 2006)

Mihaela Agachi este un nume important în solistica vocală concertantă contemporană. Fiecare recital este o demonstrație, pentru că reprezintă o anume problemă de repertoriu și interpretare, cu soluții personale exemplare. Activitatea scenică a acestei apreciate artiste vocale și-a subliniat evoluția spre lumea liedului, chiar dacă, așa cum am observat în recentul concert de la Ateneul Român, în compania pianistei Verona Maier, Mihaela Agachi a păstrat simpatia și pentru repertoriul teatral.

Argumentul afișului era incitant, deoarece, având în vedere finalizarea doctoranturii, interpreta dorea să revadă în concert și unele modele muzicale abordate scenic, în relația voce feminină gravă – travesti. Desigur, în același domeniu intră și Liederkeriss op.39 de Robert Schumann, versiune muzicală a unor versuri de Eichendorf, în care travestiul era doar simbolic, vocea feminină reprezentând Poetul ca inspirator al Compozitorului. Linie elegantă a rostirii, echilibru dinamic, culoare modulant expresivă a vocii, suita celor 12 lieduri impresionează mai ales prin calitatea redării într-o manieră caracteristic concertantă specifică romantismului. Un dialog bine echilibrat voce-pian oferă impresia elitară a acestei abordări.

Verona Maier este o parteneră de înaltă clasă, capabilă să creeze condițiile performanței de calitate.

Mai spectaculoasă ca prezență interpretativă prin diversitate stilistică, demonstrația de personaje-travesti din repertoriul liric a propus o suită de eroi, poeți, adolescenți, îndrăgostiți sau pitorești, altfel spus Xerses, Orfeu, Cherubino, Tancredi, Orsini, Orlofski. În versiunile sale, specificul stilistic și relaționarea actoricească uneau ofertele partiturilor respective, împlinind demonstrația dorită de interpretă.

O seară aparte, o idee interesantă și, bineînțeles, o reîntâlnire cu o artistă care știe să iubească arta cântului, descoperind mereu peisajele sentimentale pe traseul propriilor căutări ale idealului existențial care îi este caracteristic.