Tempus Fugit
(Grigore Constantinescu – 1 aprilie 2008)

Cu decenii în urmă, am avut la Conservatorul din București o colegă, în anii superiori ai secției de Muzicologie, care se remarcase deja prin emisiuni radiofonice și articole de critică la Contemporanul – Ruth Guttman. Semna, pe vremea aceea, începând din 1956, cu pseudonimul Raluca Ioanid, dintr-o prudență explicabilă în epoca în care la noi începuseră plecările spre Izrael.

Drumul acesta al despărțirilor dureroase a fost urmat și de către această tânără muziciană, de care mă legase o reciprocă prețuire. După un răstimp de decenii, Ruth Guttman... m-a regăsit pe calea telefonului și emailului; a revenit apoi în România, participând cu o comunicare la Colocviul Internațional din cadrul Festivalului „George Enescu” din 2003.

Dar cel mai emoționant semnal profesional este reprezentat de apariția, la Te-Aviv, a unui volum monografic ce cuprinde un întreg segment al vieții sale de prestigios critic muzical. Este vorba de articolele muzicologice publicate, timp de patruzeci de ani, în limba română, majoritatea în cotidianul „Viața noastră”. Desigur, activitatea sa profesională este mult mai vastă, dar cele 600 de pagini ale volumului intitulat simbolic Tempus Fugit – scrieri despre muzică și muzicieni sunt o pasionantă panoramare a evenimentelor muzicale din aproape a doua parte a secolului XX, reflectate și receptate de viața muzicală din Izrael. Nume mari, momente repertoriale de excepție sunt comentate de către semnatară cu acea sensibilitate a unui artist ce îmbină cultura cu talentul. Despre Ruth Guttman Ben-Zvi, compozitorul izraelian de origine română, Sergiu Natra, spune că „a avut o intuiție superbă a valorii evenimentelor muzicale din jurul ei”. Să adăugăm stilul ireproșabil al mânuirii limbii române, culoarea expresiilor și pregnanța ideilor. Şi, nu în ultimul rând, prețuirea constantă pentru artiștii de origine română, printre care strălucesc numele lui Mândru Katz, Radu Aldulescu, Radu Lupu, Sergiu Comissiona. Şi enumerarea ar putea continua, în vecinătatea unui Rubinstein, Mehta, Copland, Bertini... Câteva dintre scrierile salvate din ceea ce semnase în anii debutului profesional în România, pe care nu avusese voie să preia, la momentul respectiv, fie emisiuni, fie articole, încheie volumul, asemenea unei confirmări că... Tempus Fugit.

Un destin de critic muzical care a existat în paralel cu cel al semnatarului acestui comentariu, dar în lumi diferite, dovedește că Ruth Guttman Ben-Zvi și-a onorat vocația și își merită prestigiul. Acest volum ne apare drept un omagiu adus muzicii, limbii române și anilor de tinerețe petrecuți în România, justificând dreptul la neuitare.