Grigore CONSTANTINESCU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
Seri cu orgă la Sala Radio
(Grigore Constantinescu – 4 octombrie 2010)
Cu o istorie milenară, Orga reprezintă simbolic drumul spre perfecțiune al unei idei care transformă vocea umană în argumentul creării unui complex muzical instrumental. Din antichitate și până acum, orga a cunoscut multiple soluții pentru a se obține emiterea sunetului prin alcătuiri tubulare care obțin vibrația sonoră sub presiunea apei, aburului, aerului.

Mirajul a persistat și după atingerea primelor performanțe tehnice cu câteva secole în urmă, odată cu intrarea orgii într-o categorie instrumentală cu multiple posibilități, datorită mixajului tehnic, de la sursa sonoră tubulară la claviatură – manual și pedalier – și configurarea registrației, capabile a sugera timbral instrumentele muzicale. „Regele instrumentelor”, cum este denumită orga, domină lumea muzicii barocului, în spațiile sacre liturgice sau de concert, continuându-și evoluția pe două coordonate paralele. Pe de o parte, multiplele sale posibilități de realizare transmit de la o generație la alta impulsurile componistice și interpretative care îi mențin actualitatea în lumea artistică și continuă să fascineze publicul, atât în spațiile catedralelor, cât și în marile săli de concert. Totodată, perfecționările tehnice de construcție tind spre rafinamente sonore și abilități de redare care, neîncetat, măresc spectaculozitatea redărilor sonore. Iată de ce explică, într-un ansamblu estetic ce îi valorizează prezența, atractivitatea, rezonanța în rândurile melomanilor de pretutindeni. Fără îndoială, din această perspectivă, lumea artistică de pe cuprinsul țării noastre a beneficiat de intersectările cultice care au răspândit pretudindeni arta construcției de orgi, mai ales în spațiile ritualurilor sacre.

Orga devine, în ultimul secol, și un instrument adițional al sălilor de concert, Bucureștiul beneficiind astfel de două instrumente importante, la Ateneul Român și, mai apoi, în a doua parte a secolului XX, în Studioul de concerte al Radiodifuziunii. Recondiționată după decenii de utilizare în stagiunile de concerte ale Societății de Radiodifuziune, această orgă, una din cele mai mari din Europa, devine acum un subiect prioritar în atenția melomanilor, argument principal al ideii de a se lansa prima ediție a unui Festival muzical ce îi este dedicat. Pentru publicul care, la 1 octombrie, de Ziua muzicii, participă la inițierea acestui eveniment, oferta artistică este într-adevăr fascinantă. În Festival, consecvența componistică, de la secolul XVII la secolul XXI, se poate remarca și repertorial. Maeștri Barocului și ai Clasicismului, creatorii romantici și moderni, reprezentanții culturilor muzicale naționale realizează capodopere remarcabile din istoria literaturii de orgă. Varietatea modalităților de a se realiza această literatură este impresionantă nu numai urmând criteriul consfințirii unor legi de alcătuire componistică ce obține efecte sonore deosebite. Totodată, îmbogățirea multiplă a registrației, creșterea performanțelor tehnice prin asimilarea mijloacelor electronice moderne, a creațiilor asistate de calculator, mențin oferta inovatoare îndreptată mereu spre mari artiști ai contemporaneității. Trecutul și prezentul se combină astfel în istoria unei invenții muzicale care a fost și este capabilă să realizeze la modul cel mai nobil Miracolul Muzicii.

Fascinant spectacol sonor, Festivalul Internațional „Seri cu orgă la Sala Radio” a cuprins manifestări concertante care pun în valoare valențele solistice ale acestui instrument. Artiști renumiți, organiști de excepție, deținători ai unor importante premii la concursurile de gen, și-au dat acordul să participe la această primă ediție: Andrzej Chorosinski – Polonia, Hana Bartosova – Cehia, Martin Schmeding – Germania, Ilse Maria Reich – Germania, Ursula Philippi, Olga Babadjian, Stefan Schlandt, Marcel Costea, Fernanda Romila, Dan Racoveanu, Olga Babadjan din România și alții, din generațiile tinere.

Festivalul, inaugurat la deschiderea stagiunii muzicale, a devenit astfel un simbol al respectului nostru pentru tradiție și încrederii în viitorul lumii muzicale românești în context internațional.
Copyright: cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2010