Din „lada de zestre” a colindelor ce împodobesc Sărbătorile iernii, dirijorul Voicu Enăchescu a ales, pentru programul de Crăciun al coralei camerale „Preludiu”, desfășurat în Studioul „Mihail Jora” al Societății Române de Radiodifuziune, nenumărate nestemate sonore. Conform unei idei generice, artiștii ne-au propus o călătorie în timp și spațiu, mai multe peisaje pitorești, în care marea sărbătoare se cântă cu aceeași bucurie. Dincolo de hotarele românești, am fost împreună la colindat în Germania, Anglia, Franța, Rusia, America de Nord și America Latină – descoperind melodii îndrăgite sau, uneori, auzind, poate prima oară, cântece legate de evenimentele sfârșitului de an. La punctul final al programului, tradiționalul și popularul Moș Crăciun anunța intrarea în perioada aniversară a celor patru decenii de viață artistică a ilustrului ansamblu protejat de Tinerimea Română, formație care, printr-un joc de rotație în timp, și-a păstrat mereu credibilă, la propriu și la figurat, vârsta adolescentină, răsfrângând acest efect și asupra mentorului său, dirijorul Voicu Enăchescu.

Le-am ascultat adesea programele, așa încât observatorul fidel poate gândi, ca mine căci, de la o etapă la alta, s-a format, inconfundabil, stilul Preludiu. Este vorba de cultura frazei, estetica sunetului, echilibrul registrelor, firescul expresiei, dicția ferm educată, indiferent în ce limbă ar fi textul piesei abordate, consecvența manierei de redare, fără „pete albe” sau popasuri rutiniere. Totul este viu, firesc, plin de plăcerea rostirii cântate, sub indicațiile dirijorului, cu o memorie complex educată pentru a răspunde multiplelor cerințe.

Dacă am reinventariat sub imperiul impresiilor de acum calitățile Preludiului, să remarcăm totuși realitățile imediate ale derulării programului, extrem de bine susținut, cu o echilibrare a reperelor repertoriale, încadrate de creații românești mai vechi, inclusiv Trei crai de la răsărit de Anton Pann sau altele construite pe amintiri, ca Steaua sus răsare de Dan Buciu și După datini de Alexandru Pașcanu. Ca întotdeauna, linia șlagărelor șerpuiește ornamental, spre plăcerea publicului, fie că am ascultat Stille nacht de Gruber, fie că luminozitatea veseliei a vibrat la Oh, happy Day, în care sensibilul Stelian Coman a dialogat cu coriștii.

Concertele de sărbători au o aură anume, în care sunt cuprinși laolaltă interpreții și ascultătorii. Preludiu a oferit, din această perspectivă, un semn de liniște și dorință de bine, în ambianța familială a clipelor ce reunesc sentimente de afecțiune și datini străbune.