Brandul Divelor
(Grigore Constantinescu – 27 decembrie 2011)

În concertul de Crăciun al Orchestrei Naționale Radio, organizatorii s-au gândit să aducă, pentru mesajul Sărbătorilor, adresat melomanilor, nu Trei Magi de la Răsărit, ci Trei Dive internaționale – Leontina Văduva, Ruxandra Donose și Teodora Gheorghiu. Fiecare și-a ales ce i-ar plăcea să ofere în dar, cântând, publicului românesc. Momente lirice au aparținut unui mult apreciat turneu în țară, întreprins la ideea pianistului Horia Mihail, care le-a și acompaniat în concerte, cu melodii nemuritoare din opere și operete.

Itinerarul s-a oprit la concertul bucureștean, după ce succesul Divelor l-a precedat cu rafalele aplauzelor de la Iași, Cluj sau Timișoara, sugerând într-un fel faima de acum două decenii a vestitei triade tenorale.

Sub bagheta experimentată în repertoriul liric a dirijorului Iurie Florea, care a excelat acum în uverturi gălăgios-dansante ale lui Suppé, s-a derulat în compania orchestrei un program ce relua majoritatea pieselor cântate zilele trecute în compania pianistică de excelență a lui Horia Mihail.

Fiecare solistă a primit dreptul la două arii și câteva duete „scurtuțe” (Offenbach, Mozart, Delibes), întregul finalizându-se cu versiunea românească a șlagărului de Crăciun Noel de Adam. Alcătuirea succesiunilor soliste ne-a redescoperit arii ce au adus faimă interpretelor, precum Ana Lugojana pentru Leontina Văduva, Bărbierul din Sevilla pentru Teodora Gheorghiu și, cu mai multe șanse de ovații, Carmen, Cenușereasa pentru Ruxandra Donose. Nu ne propunem comparații între evoluțiile celor trei soliste, deoarece fiecare dintre ele a venit la serbarea de Crăciun cu propria sa glorie, acumulată pe marile scene lirice ale lumii. Importantă a fost ideea și mediatizarea ei, capabilă a reuni un public numeros și entuziast, dornic să recunoască valorile noastre adesea lăsate la dispoziția întâmplărilor și informațiilor aleatorii, cum ar fi și inexistența CD-urilor și DVD-urilor discurilor realizate în colaborări prestigioase. Diva este un simbol, iar țara noastră a avut, are și va avea mari voci strălucitoare, pretutindeni admirate.

Ceea ce s-a întâmplat în finalul lunii decembrie la Radio este un exercițiu de admirație pe care al trebui să-l preia și Televiziunea (care nu a filmat concertul), și scena lirică românească (care nu a proiectat un astfel de spectacol), pentru a da și actualității reverberațiile prețioase ale perioadei de aur de acum câteva decenii, când arta cântului românesc aparținea lumii iar spectatorii noștri trăiau momente memorabile, așa cum ne-a sugerat și în concertul de Sărbătoare al Societății Române de Radiodifuziune.