Grigore Constantinescu – cronici muzicale

Poate mai mult decât în alte ediții, componistica enesciană a fost prezentă în numeroase programe de concert. Imaginea gândirii muzicale continuă, emblematic, și în ultima triată a programelor de festival, cu un aspect competitiv, pe de o parte, cu altul de informare și familiarizare a publicului, proces ce nu trebuie abandonat nici de acum înainte. Die Münchener Philarmoniker, sub bagheta lui Semyon Bychkov, readucea pe scena Sălii Mari a Palatului, în interpretarea unui violoncelist deja celebru, o partitură semnificativă – Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră.

O zi mai târziu urmează întâlnirea, pentru prima oară într-un program de Festival, cu Poemul simfonic ISIS de George Enescu (orchestrație, după schițele compozitorului, realizată de Pascal Bentoiu). Interpretarea aparține tot unei formații internaționale, Lucerne Simphony Orchestra, dirijată de James Gaffigan (Ateneul Român).

Reținem doi muzicieni invitați, violonistul Laurent Albrecht Breuninger, pianistul Thomas Duis care vor prezenta la Sala Mică Palatului (21 septembrie) o capodoperă camerală, Sonata nr.3 în la minor, „în caracter popular românesc”. În aceeași zi cu recitalul de la Sala Mică a Palatului, Jean-Claude Pennetier va susține în recitalul său de la Ateneul Român Sonata nr.1 în fa # minor op.24.

Trei partituri orchestrale reprezintă creația lui Enescu, în următoarele zile, la Sala Mare: Rapsodia română nr.1 în La major, cu Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam în viziunea lui Mariss Jansons, Suita nr.2 pentru orchestră în Do major, cu Royal Stockholm Philharmonic Orchestra sub bagheta lui Sakari Oramo; la Ateneul Român Intermezzi op.12 sunt realizate de Camerata Salzburg , dirijor Louis Langrée.

Din paginile camerale și concertante enesciene, în programele aparținând ultimelor zile ale ediției XXI, reținem Cvartetul cu pian nr.1 în Re major op.16 tălmăcit de The Schubert Ensemble și Capriccio pentru vioară și orchestră (orchestrație de Cornel Țăranu după schițele compozitoruui), solist Dmitri Sitkovetsky acompaniat de Royal Philharmonic Orchestra, sub bagheta lui Cristian Mandeal, eveniment care încheie actuala ediție a Festivalului.

Panoramicul muzicii enesciene interpretate de artiști oaspeți are și o replică autohnonă, prin spectacolul desfășurat pe scena Operei Naționale București cu capodopera Oedipe în regia Andei Tăbăcaru Hogea, dirijor Adrian Morar. În rolul titular bas baritonul Ștefan Ignat.

Momente memorabile au fost rezervate iubitorilor pianului prin două recitaluri eveniment, desfășurate la Ateneul Român, aparținând deja ilustrului interpret rus Evgheni Kissin (Schubert, Skriabin, 23 septembrie) și mult așteptatului Murray Perahia (Bach, Beethoven – Sonata „Appasionata”, Schumann, Chopin, 28 septembrie). Prezențe de excepție revin la Festival, precum ansamblul Saint Martin in the Fields dirijat de Sir Neville Marriner (program Mendelssohn, în seria „Concerte de la miezul nopții”) dar și Virtuozii din București, ansamblu în care dirijorul Horia Andreescu a cedat bagheta lui Maxim Vengherov, pentru a conduce concertul și a susține una din partiturile solistice mozartiene, Concertul nr.3, în alternanță cu Vlad Stănculeasa care cântă Concertul nr.5.

Poate că interesul publicului merge crescând în aceste zile, evocate într-o prezentare rezumativă a ceea ce finalizează ediția XXI, căci seria ansamblurilor orchestrale camerale, ca și cea a „Marilor orchestre ale lumii” nu și-a încetinit cadența. Pentru Royal Concertgebouw Orchestra Ansterdam, Mariss Jansons propune reascultarea Concertului nr.3 de Beethoven, cântat deja la Ateneu de Rudolf Buchbinder (acum versiunea lui Emanuel Ax), adăugând o unică prezență repertorială a lui Richard Strauss cu poemul O Viață de erou. Marek Janowski și Orchestra Radio Berlin continuă cu Siegfried și încheie cu Amurgul Zeilor „Tetralogia” wagneriană, Sakari Oramo ne reamintește, împreună cu Filarmonica din Stockholm de existența lui Jan Sibelius și a sa Simfonie I și Igor Stravinski cu Concertul pentru vioară și orchestră (solist Julian Rachlin).

După mai mult de o săptămână, un nou ansamblu răsăritean, Russian National Orchestra, condus de Mihail Pletnev reunește trei compozitori din aceeași zonă, Ceaikovski, Glazunov și Prokofiev. În al doilea program al său, dirijat de Horia Andreescu, ascultăm Simfonia a 2-a „Resurrectio Symphony” de Mahler, – printre soliști avem ocazia să o revedem pe soprana Anita Hartig. Pentru Concertul nr.1 de Franz Liszt revine aici, la întâlnirea festivalieră, celebrul Boris Berezovsky.

S-a amintit în programul primei săptămâni a ediției Festivalului, cu Orchestre de Paris, despre centenarul Benjamin Britten. Corul academic și Orchestra Națională Radio luminează această aniversare cu o caporoperă, War Requiem op.66, dirijor James Judd, soliști invitați Michaela Kaune, Kim Begley, Adrian Eröd.

Fiind vorba de reîntâlniri, iată că o laureată de acum două decenii a Concursului Internațional „Enescu”, secția Canto, soprana Simina Ivan este solista concertului condus de Marin Cazacu sub simbolica titulatură de Violoncellissimo. Tot o interpretă de origine română, activând peste hotare, în Anglia, pianista Alexandra Dariescu, este solista ansamblului Royal Philharmonic Orchestra din Marie Britanie, cu Concertul de Edward Grieg, urmat de Simfonia „Patetica” de Ceaikovski.

Un nume important al violonisticii actuale, Viktoria Mullova, ilustrează finalul serialului manifestărilor programate „La miezul nopții”. Melomanii rămân cu o amintire frumoasă a derulării programului susținut de Academia Bizantină în care dirijorul și clavecinistul Ottavio Dantone a inclus un Concert pentru vioară, clavecin și orchestră și trei Concerte pentru vioară și orchestră de Johann Sebastian Bach. Mare admirator al creației ilustrului artist al timpurilor, George Enescu a cunoscut și a parcurs acemenea opere, care i-au slujit drept model ideal în propria activitate. Omagiul Academiei Bizantine este un simbol al întregului Festival internațional ce poartă emblema artistului român, omagiat de dirijori, soliști, ansambluri din țară și din întreaga lume.