Ileana Ursu: „Diva imperiului Muzicii, Iolanda Mărculescu și epoca sa”
(Grigore Constantinescu – 30 ianuarie 2014)

Foarte recent, la pragul dintre ani, evenimentul lansării monografiei dedicate sopranei Iolanda Mărculescu a atras atenția melomanilor mai vârstnici care au beneficiat de arta lirică a sa, mai ales urmărindu-I creațiile pe scena Operei bucureștene sau ascultându-i vocea la radio, televiziune și pe disc. Destinul muzicienei a condus-o, în anii maturității, pe drumurile străinătății, ultimele decenii de viață făcându-i cunoscută personalitatea, ca interpret și profesor de canto, mai ales în lumea nord americană.

Pănă la plecarea sa din România, unde a fost și conducătoare a unei clase de canto, formând artiști de mare carieră, am urmărit numeroase spectacole în care era protagonistă. Printre ultimele amintiri se află și creația sa din opera comică Amorul doctor de Pascal Bentoiu, înregistrată, filmată și prezentată de Televiziunea națională după premiera din anii ‘70. Am regretat absența impusă, pe toate planurile, după 1970, cu atât mai mult bucurându-mă acum de cartea apărută la Editura Muzicală-2013, sub titlul Diva Imperiului Muzicii, Iolanda Mărculescu și epoca sa.

Semnatara monografiei reprezintă de asemenea o supriză, căci muzicologul și radiofonistul Ileana Ursu este o personalitate care lipsește de ceva vreme din țară, continuîndu-și cariera peste Ocean. În Statele Unite ea a avut însă ocazia să preia o bogată imformație documentară despre marea interpretă, din talentul literar, profesionalismul criticului și calitatea umană a autoarei ivindu-se acum această carte care are toate însușirile unei simbolice reveniri acasă a Iolandei Mărculescu. Poate că, pentru prima parte a carierei, știam mai multe despre existența sa, ca pregătire și performanțe. A doua jumătate a vieții rămăsese însă necunoscută, sub semnul interdicțiilor politicii comuniste, iar din întregul existențial, dincolo de premiul bursei Iolanda Mărculescu, acordat de maestra Georgeta Stoleriu, Ileana Ursu a realizat o impresionantă sinteză, din care nu lipsesc evocările afective, dar și cele de istorie a finalului de secol XX.

De regretat că, după 1990, vocea Iolandei Mărculescu, pezentă cel puțin prin înregistrările pe disc, în România și America, deoarece înregistrările radiofonice fuseseră șterse, nu a revenit în relația cu publicul meloman. Poate că, prin această amplă și impresionantă realizare monografică, muzicologul Ileana Ursu, pe care credem că nu o prețuim îndeajuns, va aprinde reflectoarele scenei și ale memoriei proiectând lumina asupra acestei artiste care a onorat arta noastră lirică în plan național și internațional.