Grigore CONSTANTINESCU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
Final în perpetuum Mozart 2006
(Grigore Constantinescu – 18 decembrie 2006)
Ultimul concert din anul Mozart, la Radiodifuziune, a aparținut interpreților tineri aleși, ca de obicei, de realizatoarea Rodica Sava, dintre interpreții aflați la o vârstă cu media de 20 de ani. Frumoasă ideea de a omagia aura de tinerețe a marelui vienez cu simbolice începuturi de carieră artistică.

Opțiunea repertorială merită observată, căci erau prezente în program preferințe mozartiene pentru mesajul muzicii – pianul, vioara, vocea și flautul. Dominanta concertului Orchestrei de Cameră Radio, dirijată de maestrul Cristian Brîncuși și studenta sa Diana Marian – un debut apreciabil prin acuratețe și promptitudine – aparține calității de redare, asumării unei responsabile interpretări a capodoperelor. Pe afiș figurau patru asemenea creații. Pentru vioară, Vlad Hârlav Maistorovici (de la Royal College din Londra) are, în „Concertul nr.5”, tonul confesiv și eleganță în frazarea adecvată muzicii adolescentinul creator al partiturii. Pentru flaut, instrument „fermecat” în simbolistica sonoră mozartiană, „Concertul nr.1” și-a împlinit coloristica delicată, alertă în discursul Mihaelei Zamfir (de la Orchestra simfonică din Bremen). Vocea se profilează între liric și virtuoz, caracteristici specifice motetului „Exultate jubilate”, înfățișat cu abilă intuire a cantabilității cu agilități de soprana Rodica Vică (de la Universitatea Națională de Muzică București). Finalul programului a fost nota mai gravă a „surâsului între lacrimi”, superb configurat în „Concertul nr.20 pentru pian, în re minor” de Mihai Grosu (de la Conservatorul din Geneva). Interpretul i-a luminat înțelesurile, învestindu-le cu sensibilitatea proprie, convingătoare traducere-preluare a celui care, cu două veacuri mai devreme, înfățișa muzica aceasta ascultătorilor, la Viena.

După ce am admirat integrala Concertelor de pian ale lui Mozart, dăruite melomanilor de către pianista Dana Borșan în semn de ofrandă a veșniciei frumosului, am înțeles astfel că drumul continuă cu o nouă generație, capabilă a configura ideea perpetuării perfecțiunii și speranței în Bine.

Copyright: cIMeC 2006