Corneliu Gheorghiu – Despre pianistică
(Grigore Constantinescu – 24 martie 2015)

Cartea semnată de maestrul Corneliu Gheorghiu poate fi considerată o fericită întâlnire cu valoarea amintirilor sonore, o întoarcere în timpul vieții muzicale de acum câteva decenii. Pentru mine, ca lector, anii când personalitatea artistului strălucea în concertele simfonice ale Filarmonicii bucureștene, în recitalurile ascultate cu atenție, reprezintă din multe puncte de vedere cu adevărat o epocă de aur. Corneliu Gheorghiu, discipol al școlii pianistice promovate de celebra Domnișoară Florica Muzicescu, absolvent al Academiei Regale de Muzică și artă Dramatică (1943), licențiat al Facultății de Drept, a cunoscut mari succese de-a lungul întregii sale activități artistice. Totodată, se impune și preocuparea pentru pedagogia artistică, desfășurată, în calitate de profesor și șef de Catedră de pian, formând valoroase personalități la Conservatorul bucureștean, în perioada celei de a doua jumătăți a secolului trecut. Stabilit în 1978 la Bruxelles, susține în continuare o importantă carieră solistică în majoritatea țărilor europene, în paralel cu profilul didacticii, ca profesor la Academia Regală de Muzică din capitala Belgiei.
Semnele și ecourile artei sale sunt prezente în înregistrări radiofonice și de disc, dar și în elogioasele cronici ale criticii muzicale care i-a comentat realizările. Aspectul creației muzicale aparține, sub forma gândirii componistice, lucrărilor muzicale, transcripțiilor și cadențelor pentru concertele de pian și orchestră mozartiene. Iată suficiente argumente pentru a dori să parcurgem lectura volumului de amintiri și gânduri de muzician intitulat Despre pianistică. Cartea lu Corneliu Gheorghiu beneficiază acum de versiunea românească realizată cu elegantă abilitate a limbajului de către Oana Rădulescu-Velcovici, artist format la clasa de interpretare a autorului, lucrare editată de GRAFOART UNMB în 2014.

Consider acest volum un document care restituie melomanilor români o personalitate, o carieră de artist al cărui renume onorează cultura românească. Este și sensul cuvintelor pe care Maestrul le adresează tinerei generații: „Dragi tineri muzicieni, Mă adresez vouă de ceva mai departe, dar, cu toate acestea, vă simt foarte aproape... purtați mai departe mesajul muzicii, limbaj universal, mai complet și mai subtil decât orice vorbire, căci ea exprimă sentimente pe o scară mult mai largă și de o țesătură mult mai delicată. Cele mai frumoase urări de succese și împliniri muzicale, Bruxelles, 2014”.