Grigore CONSTANTINESCU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
In Memoriam Victor Giuleanu
(Grigore Constantinescu – 12 ianuarie 2007)
Reuniți în sfântul lăcaș de rugăciune, biserica Delea Noua, în solemna zi a Crăciunului, am adus acest ultim omagiu, din partea Uniunii Criticilor Muzicali din România și a Universității Naționale de Muzică din București muzicologului, teoreticianului și conducătorului care a fost profesorul universitar dr. Victor Giuleanu, Doctor Honoris Causa al Federației Universitare Internaționale (Missouri-SUA) și Universității "Spiru Haret" (România).

Pentru mai mult de jumătate de secol, Maestrul a fost una dintre personalitățile care, prin meritele sale de o complexă semnificație, înscrie numele său cu majuscule în Pantheonul muzicii și culturii românești. Model de fidelitate, ca discipol al profesorului și compozitorului Ioan D. Chirescu, Maestrul a dus mai departe, spre o desăvârșire impresionantă, știința Teoriei superioare a muzicii, oferind la rândul său contemporanilor și urmașilor sisteme de gândire științifică de cel mai înalt nivel. Totodată, continuator al principiilor lui Mihail Jora, aflat la conducerea primei instituții de învățământ artistic superior a României, rectorul Conservatorului de Muzică din București a conferit lumii noastre universitare prestigiul național și internațional care asigură și în prezent faima Universității Naționale de Muzică din București. În perioada în care, după ce fusese decan, și-a asumat, timp de un deceniu, responsabilitățile de conducător în calitate de rector al Conservatorului bucureștean, s-au definit și dezvoltat principiile moderne ale sistemului etalon de organizare în învățământului artistic. Astfel, institutul a cunoscut o dezvoltare fără precedent în direcția impactului cu viața muzicală, prin înființarea Studioului de Operă, Studioului de cineficare, orchestrelor camerale și simfonice, corului de cameră „Madrigal”. Se adaugă deschiderile cercetării – Laboratorul electronic, Cabinetul de etnomuzicologie, dezvoltarea bibliotecii și discotecii după criteriile tehnicii moderne, ca și stimularea competitivității, România devenind una dintre primele țări pe planul distincțiilor în concursurile internaționale. Nu în ultimul rând, institutul a cooptat cele mai de seamă personalități creatoare și de cercetare ale epocii în sistemul organizatoric al corpului didactic universitar, promovând totodată și generațiile de tineri.

Cu o forță remarcabilă și un echilibru exemplar, profesorul Victor Giuleanu a edificat, în modul concret al proiectării și realizării la propriu, arhitectonica institutului devenit astfel "navă pilot" a învățământului universitar modern la parametrii contemporaneității. Rectorul și profesorul Victor Giuleanu a știut să facă față tuturor responsabilităților de conducător, impunându-și opiniile și deciziile într-o epocă extrem de dificilă politic, social și cultural. Mulți dintre cei aparținători generațiilor ce i-au urmat îi datorează, ca și mine, drumul în efectuarea studiilor și în oportunitatea afirmării profesionale în cariera didactică universitară.

Demonstrând cu consecvență că are capacitatea de a îmbina armonios exigența comportamentală, respectul pentru valorile morale, rigoarea științifică, receptivitatea artistică și atitudinea întrajutorării umane, Maestrul Victor Giuleanu și-a continuat neabătut înfăptuirea propriilor idealuri și dincolo de încetarea, după aproape 50 de ani, a activității în cadrul Conservatorului bucureștean. După ce a contribuit astfel la perfecționarea sistemului de învățământ muzical liceal, mai apoi, în ultimul deceniu și jumătate și-a pus în slujba artei întreaga capacitate, pentru ridicarea prestigiului profesional al Facultății de Muzică din cadrul Universității „Spiru Haret”. Membru în numeroase jurii ale competițiilor naționale și internaționale, mentor al mai multor afirmări științifice, în calitate de conducător de Doctorat, autor al marilor volume de știința muzicii din domeniul teoriei și bizantinologiei, Maestrul nu a manifestat niciodată ezitări în desfășurarea neîntreruptă a activității sale, până la ceasul hotărât de Divinitate pentru trecerea din „lumea cu dor în lumea fără dor”.

La acest prag al veșniciei, considerăm că nu tristețea despărțirii trebuie să ne stăpânească. Dimpotrivă, avem un sentiment profund de recunoștință pentru Maestrul Victor Giuleanu, pentru ce a însemnat, pentru ce a înfăptuit, pentru ce ne lasă moștenire în cultura și spiritualitatea românească. Fie ca Bunul Dumnezeu să îi dăruiască pace și luminoasă răsplătire, însoțită de muzica îngerilor.

Copyright: cIMeC 2007