Grigore Constantinescu – cronici muzicale

Pentru cei care au urmărit primele patru concerte „Marile orchestre al lumi”, desfășurate la Sala Palatului, judecățile de valoare depășesc simpla idee a stabilirii unor comparații, fie între ansambluri, dirijori sau repertoriu. Cei interesați de monumentalitatea lucrărilor, fie orchestrale sau vocal-simfonice, problematica principală impune modalități diferite de realizare sub semnăturile componistice Bruckner, Mahler, Orff. Perspectiva apărea diversă, privitor la calitatea execuției, dependentă de asemenea de prestația dirijorală. Oricum, între Zubin Mehta, Cornelius Meister, Kristijan Jarvi nu pot fi emise aprecieri cu intenții de egalitate. Nici măcar între dirijorul estonian și cel germano-austriac, mai convingător energetic și expresiv în muzica lui Mahler.

Ca repertoriu, am ajuns, cu Simfonia a VIII-a „a celor o mie” de Gustav Mahler, să ne confruntăm cu o concepție componistică diferită, nu ca durată în timp, însă din punctul de vedere al componenței sonore, căci lucrarea audiată în seara de miercuri evocă o imagine multivocală în care „citim” regretul compozitorului de a nu fi scris muzică de operă. Într-adevăr, distribuția este variată și variabilă, invitând să audiem evoluții de voci românești și străine. Prezența lor a fost caracterizată de autor ca fiind „Nu voci, ci planete și sori în plină rotație”. Selecția soliștilor aparține interpreților, cu nume ce figurează pe afișe internaționale: românii Celia Costea, Aurelia Florian, Liliana Cioacă, Șerban Vasile, Sorin Coliban. În ce privește cântăreții străini, recomandările se pot citi doar în programele de sală, la care s-au adăugat apoi impresiile de moment: soprana Erika Sunnegardh, tenorul Stefan Vinke. Colaborarea corurilor reunite – Corul Academic Radio, dirijor Dan Mihai Goia, Corul Filarmonicii „George Enescu” dirijor Iosif Ion Prunner, Corul de Copii Radio, dirijor Voicu Popescu – cu Orchestra Națională Radio ține de performanță. Nu i-am numărat pe interpreți, pentru a ști dacă sunt sau nu… o mie! Desigur, subtitlul a fost adăugat de impresar, pentru a supralicita senzaționalul, însă este adevărat că scena era arhiplină.

Mahler, dominat prin concepție de Goethe (cu al doilea Faust) și de călugărul benedictin Hrabanus Maurus, trăitor în finalul secolului VIII, prin Imnul latin „Veni Creator Spiritus”, are o viziune ce a răsunat incantatoriu în sufletul compozitorului. „Simfonia a VIII-a” este o spectaculoasă imagine cosmogonică, cu destin de cer senin și viziune luminoasă, în care compozitorul ne călăuzește spre drumuri fericite ce duc la imensa creștere sonoră a finalului celor „o mie”. Evoluția lui Cornelius Meister sprijinită și de excelența ansamblurilor participante, a ajuns unde trebuia, prin cucerirea treptată a efectului dorit de Mahler. Calitățile discursului orchestral liric, frazarea și dinamica, relația cu soliștii l-au slujit pozitiv, înlesnind în favoarea sa posibile comparații, la această primă întâlnire cu publicul Festivalului.