Grigore CONSTANTINESCU, muzicolog Cronica muzicalĂ on-line     HOME
Bașkirov – o reîntâlnire tristă
(Grigore Constantinescu – 16 iunie 2007)
Dmitrii Bașkirov a concertat la Ateneul Român de multe ori de-a lungul carierei sale, iar publicul românesc l-a întâmpinat întotdeauna cu mare prețuire, cunoscându-i temeinic valoarea. Timpul trece însă fără iertare.

L-am revăzut pe ilustrul artist, săptămâna trecută, așteptat de melomani cu maxim interes ca solist al simfonicului Filarmonicii, într-un program de performanță – „Concertul în mi bemol major” de Mozart și „Concertul în la minor” de Schumann. Dacă la Bașkirov rămâne în întregime feelingul său special, care i-a adus atâtea succese într-o pianistică de culoare și sentiment, este greu să acceptăm dramaticele derapaje ale discursului muzical, umbrindu-i dureros evoluția în compania unei orchestre surprinse de numeroase accidente și rătăciri ale logicii exprimării. Ca un cer brăzdat de nori, îngăduind uneori să strălucească soarele, ecou al unor minunate clipe ale trecutului, interpretarea lui Bașkirov lasă acum doar o amintire dramatică despre serile eveniment ale trecutului. Totuși, iată că impresia aceasta a fost contrazisă de o sală ce i-a ovaționat celebritatea de altădată și părea să nu accepte realitatea, mai ales după ce pianistul a oferit un supliment cu menire de „captatio benevolentie”.

Apreciind abilitatea dirijorului Vlad Conta de a evita „ieșirea în decor” a solistului, merită să menționăm revenirea în stagiune a uneia dintre cele mai aplaudate opere sovietice, „Simfonia a doua, cu clopote”, de Haciaturian. O simfonie de război creată în dramaticele timpuri ale conflagrației, al cărei mesaj artistic precumpănește. Viziunea spectaculoasă oferită de dirijor în compania, de data aceasta plină de vitalitate, a orchestrei Filarmonice, convinge prin actualitatea pledoariei compozitorului în aceste timpuri de pace fără... pace.

Copyright: cIMeC 2007