Irina STĂNESCU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
Gală de compoziție
(Irina Stănescu – 31 mai 2008)
Există idei și idei. Cea de a organiza un concurs internațional de compoziție s-a dovedit una foarte reușită. Aflată anul acesta la cea de a doua ediție, Gala laureaților Concursului De la romantici la contemporani a putut fi urmărită sâmbătă, 31 mai 2008 în Aula Palatului Cantacuzino, la orele 18. Șapte tineri compozitori din Elveția, Germania, Polonia și România au fost distinși cu premii și mențiuni acordate de FCN, UCMR și Institutul Polonez din București, ultimele două instituții fiind chiar organizatorii acestui eveniment.

Juriul alcătuit din prof. univ. dr. Dan Dediu – președinte, acad. Cornel Țăranu și Tadeusz Wielecki (directorul Festivalului Toamna Varșoviană din Polonia) au desemnat anul acesta printre câștigători compozitori ale căror lieduri – gen impus în concurs – se îndreaptă spre zone stilistice destul de diferite, dovedind astfel că ideile autentice pot fi întrupate în forme variate. Dublate de inspirație, substanță și emoție, cele șapte piese premiate au fost rodul următorilor compozitori: mențiuni au fost acordate liedurilor lui Matei Pop (România) și Hanke Jasper Beheide (Germania), premiul III – lui Mihai Alexandru Murariu (România) și Marcyn Stanczyk (Polonia), premiul II Dianei Rotaru (România) și lui Alin Gherasim (Elveția), iar premiul I – elvețianului David Philip Hefti.

De o concizie asemănătoare haiku-urilor japoneze, piesa premiată cu cea mai înaltă distincție a fost pusă în scenă de altista Magdalena Serafim și pianista Stanca Manoleanu. Extras dintr-un ciclu mai amplu, liedul selectat poartă amprenta unei gândiri componistice bazată pe gesturi foarte clare care fac trimitere către stilul recitativului.

La fel, lucrarea lui Alin GherasimScurte anunțuri pentru soprană și pian (având ca interprete pe Camelia Pavlenco – soprană și Mihai Murariu – pian) pune accent pe spectaculozitatea vocii și jocul scenic imaginat, pe emisia variată, contrastantă a solistului. Acestea sunt câteva caracteristici prin care barierele formale ale liedului tradițional sunt evitate, după cum confirma chiar Președintele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Octavian Lazăr Cosma în discursul său elogios la adresa inițiativei și rezultatelor concursului.

Tradițională rămâne legătura dintre muzică și text, respectiv relația dintre solist și instrumentul acompaniator. Interdependența acestora a fost evidentă în toate liedurile interpretate, constatându-se totodată o libertate de mișcare a solistului dictată de atmosfera telurică evocată de anumiți compozitori în piesele lor.

Dacă Anunțurile pentru soprană sunt mai aproape de genul operei buffe, piesa Dianei Rotaru intitulată Roata - componentă a ciclului Soresciana – propune un discurs muzical profund, realizat nu atât prin elemente de bravură vocală, ci printr-o tehnică cu adevărat matură (caracteristică pregnantă a tuturor compozițiilor sale). Piesa are forma unui arc de cerc, atmosfera tensionată fiind redată sugestiv prin toate elementele de compoziție.

Premiul III a fost disputat de două lieduri de facturi diferite. Cel al polonezului Marcyn Stanczyk prezintă vocea ca personaj principal al cărui traseu dinamic se situează în prim plan. Efectele sonore sunt complementare, pianul preparat ajutând la creionarea lor. Intitulat Questions, liedul pare a exploata intonația ascendentă specifică acestui tip de discurs. Direcția propusă de Mihai Alexandru Murariu este o alta, de factură postmodernă. Compozitorul realizează o punte între secole prin intermediul piesei sale. Sonoritățile beethoveniene ale Sonatei lunii sunt prilej de meditație, de alterare a sensului primordial în favoarea imaginării unor noi situații contextuale realizate în principal de către soprană (Camelia Pavlenco, acompaniată la pian de compozitor).

Cele două mențiuni au răsplătit lieduri compuse într-un stil mai tradițional, în care cuvântul devine sursa atmosferei generate de întregul conglomerat sonor.

S-au putut observa două direcții ale zonelor expresive preferate: una extravertită, ce solicită abilități cvasi actoricești ale interpreților, și una mai interiorizată, axată pe substanța sonoră atent construită printr-un travaliu tematic evident. Murmurul condus gradat spre un punct culminant „rivalizează” astfel cu volubilitatea unui anunț declamat; altfel spus, există o opoziție între piese cu efect imediat și cele cu efect dobândit.

În oricare dintre tendințe s-ar încadra, compozițiile premiate au demonstrat o putere de convingere semnificativă, chiar și extrase din contextul general al ciclului din care făceau parte. Mai mult, perceperea selectivă a textului de către public a diminuat impactul total scontat de creatori. Cu toate acestea, liedurile lor au oglindit amprenta unei generații omogene din punct de vedere componistic. Coordonatele geografice nu au impus diferențe calitative, ci au ilustrat o realitate compactă, unitară muzical.

Gala s-a încheiat cu patru compoziții semnate de Dan Dediu și Cornel Țăranu. Alte generații, alte mijloace de exprimare, alte profunzimi sondate în cadrul aceluiași gen – liedul contemporan. S-ar putea concluziona că întreaga seară a parcurs un traseu evolutiv a cărui culminație s-a situat în final – în Liedurile pe versuri de Tristan Tzara de Cornel Țăranu și Corurile din ciclul Faust II de Dan Dediu, interpretate de celebrul duo: Bianca Manoleanu – soprană și Remus Manoleanu - pian.

În încheiere, felicitări tuturor: organizatorilor, juriului, compozitorilor, interpreților și nu în ultimul rând, sponsorilor acestui concurs!
Copyright: cIMeC 2008