Cronica muzicală on-line     HOME
Slavă Domnului, ca ei mai avem! Și se mai nasc!
(Mircea Bunea, 28 noiembrie 2008)
MOTO:
1. „Dacă cântecele voastre ar avea mâini, aș săruta mâinile cântecelor voastre”
Nichita Stănescu, la Finteușu Mare.
2. „Ați observat că cerul adevăratului sat maramureșan se sprijină doar pe turla bisericii și pe acoperișul școlii?” Prof.
Andrei Dragoș, dirijor.

La 1 Decembrie 1918, pentru ca să afle cu câteva ore mai devreme ce se hotărâse la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, câteva mii de țărani din Țara Chioarului s-au strâns la Șomcuța Mare, reședința districtului. Atunci și acolo au cântat, pentru prima dată în fața unui public atât de numeros, treizeci de bărbați care, peste vară, întru întâmpinarea Unirii celei Mari, sub conducerea preotului Valer Dragoș și a învățătorilor Gavril Bogdan și Nistor Dragoș, tocmai înființaseră „Corul Plugarilor din Finteușu Mare” și învățaseră „să zică din suflet” Pe-al nostru steag, Hora Unirii și Deșteaptă-te române. Așadar, ceea ce acum se numește „Corul bărbătesc din Finteușu Mare” tocmai a împlinit 90 de ani!

Când o persoană, oricare ar fi ea, dacă împlinește o asemenea respectabilă vârstă, este întrebată cum a reușit? răspunsul standard este că a mâncat, a băut și a iubit cu măsură...

Am încercat o micro anchetă cu aceeași întrebare, dar despre deja vestitul cor al finteuștenilor maramureșeni. Răspunsuri? Un confrate bucureștean: Maestre, de asta-ți arde când toată planeta Pămînt visează la o grabnică globalizare?! Zău, mă dezamăgești. Și mai slăbește-mă cu productele comuniste gen Treceți batalioane române Carpații și de patriotismul cu spume din Cântarea României... Ce să-i fi răspuns culturnicului cu semn schimbat – fost absolvent al celebrei... Ștefan Gheorghiu – acum încă... lucrător în presa culturală capitalistă? Că Treceți batalioane române Carpații a fost de fapt o melodie franțuzească pe care ofițerii de sub comanda generalului Henri Mathias Berthelot (1861-1931) veniți să-i ajute pe luptătorii noștri ca să pregătească bătăliile de la Oituz, Mărăști și Mărășești au dăruit-o ofițerilor români ca îndemn camaraderesc? Că scrierea Cântarea României – cum o numește divinul G. Călinescu -, dovedită a fi fost semnată de Alecu Russo, n-a putut avea nici o legătură cu comunismul fie numai și din motive de asimetrie spațială și temporală? Și că la fel stau lucrurile și cu formația corală bucureșteană Cântarea României, întemeiată în 1919 de dirijorul Marcel Botez și condusă cu succes magistral între cele două războaie mondiale?! Limpede să fie pentru toți iubitorii de adevăr: Cântarea României n-a fost inventată de comuniști, ci a fost abuzată de aceștia! Ceea ce este cu totul și cu totul altceva... Alt confrate, craioveanul Mihai Miltiade Nenciu, în Lamura, o scrie p-a dreaptă: „ Acest cor nu cântă orice, oricând, oricum. Cei peste cincizeci de bărbați care-l compun, conduși de învățătorul lor, slujesc cu har o singură ideologie: Cântarea patriei, a istoriei, a eroilor”. Are dreptate. Dovada? Iată o câtime infinitezimală din repertoriu: Popor al lui Traian, Imnul Astrei, Am o inimă în piept, Țară scumpă și mândră cunună, Marșul lui Iancu, Trăiască România Mare, Graiul Neamului, Moșia sfântă strămoșească, Românul în veci nu piere, Șoim român, Treceți batalioane române Carpații, Noi suntem chemați să apărăm, De la Dunăre la Sena, Veniți români din larga zare, Așa-i românul când se-nveselește...

Am aflat multe opinii despre corul nonagenar. S-ar putea umple rafturi de bibliotecă cu impresii consemnate în caiete anume desemnate pentru așa ceva. Lectura lor echivalează cu parcurgerea unei veritabile arhondologii a culturii noastre naționale și mondiale. Între Arctica și Antartica formația pare să fie mai cunoscută decât însăși poziția României pe planiglob. Pe Yahoo și pe Google nu circulă decât la clasa întâi. Arhiva, impresionantă, gâfâie de premiile obținute în țară și peste fruntarii. Aș zice că e mai ușor să întocmești lista locurilor în care n-au fost invitați ca să cânte, decât pe aceea a sălilor în care au fost aplaudați, ovaționați, chiar. Despre acest cor s-au editat cărți, s-au făcut filme, fotografii, s-au imprimat casete, CD-uri... Posturi de radio și Tv se întrec să le câștige benevolenția. În modestul lor Cămin cultural din sat le-au călcat pragul președinții României, înalte fețe bisericești, oameni politici, proeminenți oameni de cultură, poeți, prozatori, compozitori, muzicologi, critici muzicali... Tot acolo, ori în superbissima lor bisericuță sătească, și-au primit cohortele de oaspeți din țară și din străinătate...

Am discutat mai an și cu profesorul Andrei Dragoș, actualul dirijor. I-am spus, domnule, cred că am ascultat și am citit multe dintre explicațiile oferite despre măestria, succesele și longevitatea dv. ca instituție de cultură. Dar cred că explicația-explicațiilor n-am prins-o, încă. Ați trecut-o cumva la BDS, la biroul de documente secrete? Omul s-a dovedit a fi și filosof. O parte din răspuns am transcris-o mai sus (Moto 2). Trebuie să adaug că a subliniat și că: „Pe om îl înveți nu numai ceea ce știi, nu numai ceea ce vrei, ci, în primul rînd, îl înveți ceea ce ești. Și n-aș vrea să mi-o luați în nume de rău, însă e cert că, la noi, nu de-acuma, ci dintotdeauna, de când există Finteușu Mare atât învățătorii cât și preoții satului au fost români nu numai în acte, ci în inimă, mai ales. Deci principala învățătură pe care au primit-o fiii satului de la școală și de la biserică asta a fost – inima!”.

P. S. Abandonați ideea de a felicita „la domiciliu” corul din Finteușu Mare cu prilejul zilei de 1 Decembrie. În noiembrie, ei deja și-au consumat sărbătoarea aniversării. Sâmbătă, 22 noiembrie, la ora 16,00, la Școala din sat a fost organizată o sesiune de referate pe tema Contribuția culturii în promovarea și menținerea identității naționale. A doua zi, duminică, la Biserica din sat, la Sfânta Liturghie, în prezența Preasfințitului Iustin, evenimentul a fost cântat și comentat împreună cu toți invitații, inclusiv aceia sosiți din America, Elveția, Franța, Marea Britanie...
Acuma, când aveți sub ochi prezentele șiruri, Corul bărbătesc din Finteușu Mare se află într-un turneu de o lună de zile în Italia și Spania. Au fost invitați să cânte în respectivele țări de către maramureșenii stabiliți acolo ca să câștige un ban grămadă după Revoluția română. Care revoluție, cum știți, după aproape două decenii, tocmai a căpătat adeverință de lovitură de stat parțial reușită...
Copyright: cIMeC – 2008