Nu a sosit încă vremea statisticilor, dar am trecut de mijlocul Festivalului și, cu siguranță, putem vorbi de un FENOMEN!

Cum a reacționat publicul față de cei peste 3000 de artiști români-străini care au însuflețit în capitală, în alte 7 orașe ale țării peste 80 de evenimente, față de marea provocare multimedia – OEDIP în concert, sub bagheta lui VLADIMIR JUROWSKI sau la invitațiile de nerefuzat ale marilor orchestre ale lumii – ANGLIA, RUSIA, ITALIA, ISRAEL, GERMANIA, CEHIA, ROMÂNIA, OLANDA…, ale unor celebri soliști?

Răspunsul tinerilor, în primul rând – melomani sau melomani în devenire – a fost fantastic! De la ATENEU sau SALA MICĂ A PALATULUI se aleargă spre SALA MARE, dacă se poate, se zăbovește o clipă în PIAȚA FESTIVALULUI, se discută, se comentează, se doresc informații și de la FORUMUL INTERNAȚIONAL AL COMPOZITORILOR – o uimitoare conectare la ceeace se întâmplă și vor să știe absolut tot! Pentru că de la capodopere – simfonice, camerale, la opusuri de ultimă oră, de la ansambluri clasice la recitaluri pitorești, de la întâlniri mult visate cu REPIN sau ARGERICH până la descoperirea secretului ascensiunii fulminante a KHATIEI BUNIATISHVILLI – totul s-a transformat într-un maraton al audițiilor așezate într-o plajă repertorială de anvergură.

Un maraton care încă nu s-a încheiat! Iar pentrucă sufletul FESTIVALULUI este ENESCU, ne-am bucurat de OCTUOR, de poemul ISIS, de Suita a III-a, Simfonia I-a, Rapsodia a II-a... – în cele mai diverse abordări, unele apropiate tălmăcirilor știute, altele mai curioase, originale, dar importantă este șansa ca paginile enesciene să circule în repertoriul internațional. Gândiți-vă doar la prestația LONDON CHAMBER ORCHESTRA, dirijată de CHRISTOPHER WARREN GREEN în DIXTORUL op.14! Era cu totul o altă poveste pe care am recepționat-o ani de-a rândul din tălmăcirile virtuozilor noștri: fără preocupare față de eleganța discursului, fără rafinamentul frazelor, fără accentuarea căldurii, a emoțiilor, fără grija stingerii imperceptibile a sunetului… Da, dar era o lectură profesionistă oferită corect, fără imixtiuni sentimentale – pe care, nu puteai să o excluzi dintre posibilele variante interpretative.

EDIȚIA 2017 a FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL GEORGE ENESCU – un FENOMEN! Artiștii se bucură de ovații, de aplauze. Spectatorii simt că sunt VIP la o sărbătoare de anvergură... Sigur, ultima săptămână va aduce încă multe surprize, așa că să dăm ONORURI și CEZARULUI, adică celor care construiesc această uzină uriașă – ORGANIZATORII. Și, în primul rând lui MIHAI CONSTANTINESCU – în fine, întâia oară la butoane, și scriptic, nu numai faptic, pentrucă dincolo de experiență managerială este vorba de TALENT!