Nu glumesc. Duceți-vă, căutați bilete... Demult nu s-a cutremurat Sala mică a Palatului Național al Copiilor de atâta emoție... Sigur că apare Moș Cireașă, uluit că o bucată de lemn se comportă ciudat. Iar atelierul lui Gepetto devine poligon experimental când, inspirat de o căruță de păpuși, visează să cioplească un băiețel marionetă, pe care să-l numească Pinocchio… Și știm, că totul a început de la serialul lui Carlo Collodi, 1881, scriitor pasionat de cărțile didactice, care a înfierbântat imaginația altor scriitori, nu mai vorbim de pictori, graficieni, cineaști... Așa că, a-l avea pe Pinocchio aici, la noi, într -un balet care cucerește, pune pe gânduri, trage învățăminte, iar micii spectatori recepționează – este o șansă.
Nu se poate să nu-l vedeți pe Pinocchio cum învață să meargă, cum se comportă la școală – unde marea vedetă care ia toți ochii este micuța Adelina, cum inspiră un trio spitalicesc – Jenni, Cami, Bogdan, să facă un antologic moment comic... Cum se avântă spre lumea balenelor, dar stă smerit în fața înțeleptelor sfaturi ale Frumoasei Zâne...
Zău, nu-i de povestit, e de văzut! Valentin Stoica, cred că știe.
Prin această creație de mare inspirație, intră într-o lume însetată de frumos, de pledoarii pentru desene coregrafice elevate, de spectatori de toate vârstele, care au cultura construcțiilor muzicale excelent argumentate. Dacă sunteți atenți, coloana sonoră nu lansează teme cunoscute, merge pe narațiunea directă. Nu atrage atenția, ci completează delicat fiecare tablou. Asta în timp ce Viorica Petrovici îmbină la greu strălucitoare costume, cu fantezia culorilor debordante, iar soliștii – de la povestitor la perechea de coșmar Vulpoiul și Cotoiul, până la acea replică „nu există marionetă fără sfori" – servesc non-stop pilde, duioase lecții de bună purtare…
O premieră care deschide orizonturi, în care Ana Mihai și Octavian Iuga îi fac pe copii să le jure prietenii pe viață, iar mica sală completată pe fundal de replicile celor mici din public, de participările lor binevenite în momente cheie, o fac să apară uriașă. O sală uriașă, copleșită de lacrimi, de bătăile inimilor celor mai fideli spectatori...
