PRIMARUL GENERAL şi DIRECTORII DE TEATRU
(Smaranda Oțeanu-Bunea, muzicolog – 10 iunie 2006)

Se pare că, în curând, poate chiar săptămâna asta, Primarul General al Capitalei se va întâlni cu directorii de teatru. S-a mai întâmplat şi, nu a fost degeaba, pentru că fiecare instituţie artistică aflată sub egida Consiliului General al Capitalei are un car de proiecte, de probleme şi, o discuţie chiar cu edilul şef al Bucureştilor, în principiu, scurtează drumul până la rezolvare. Mai ales că Direcţia de Cultură este şi ea, la rândul ei, extrem de eficientă, ca să nu mai vorbim că, în noua formulă de conducere, a ras toate subiectivismele, temporizările, întârzierile – adică tarele care o bântuiau înainte de schimbare. Bun – bun, dar cu atâtea probleme pe cap (asfaltări, canalizari etc.), poate Adriean Videanu să-şi mai încarce agenda cu micile – mari doleanţe ale artiştilor?! – pentru că sunt în Bucureşti vreo 27 de teatre... Nu ştiu, de aceea există delegările de sarcini.

Important este să afle, fără intermediari, ce-i frământă pe Mircea Diaconu, Alexandru Darie, Florin Călinescu, Dorina Lazăr, Alexandru Arşinel, Ion Lucian... – ca să numesc doar câteva dintre vedetele care ocupă funcţii de directori. Deci, un prilej: Primarul General al Capitalei, faţă-n faţă cu directorii teatrelor bucureştene. Oricare dintre noi, şi eu, în primul rând (în calitate de director-fondator al OPEREI COMICE pentru COPII), nu poate să nu recunoască participarea, implicarea benefică, aşa cum spuneam, a Direcţiei de specialitate, care a înţeles şi a acţionat ca atare, astfel încât spectacolul pentru copii (operă, balet), spre exemplu, să însemne, pe lângă muzică bună, regie modernă, interpretare de clasă (în cazul nostru, colaborarea cu tinere vedete ale scenei lirice) – şi feeria luminilor inteligente, a efectelor scenice de tot felul, design coloristic, excelentă sonorizare... Aşa că, apropo de OCC – avem ce ne trebuie, iar replica imediată se vede în numărul spectatorilor – peste 30.000 pe stagiune, în numărul reprezentaţiilor – cca 130 pe stagiune...

Dar cum totul este în mişcare:

– bine ar fi ca, printr-o relaţie mai supravegheată cu Inspectoratul şcolar, de exemplu, să putem număra printre spectatori şi elevi de la şcolile periferiei Capitalei, chiar şi din comunele limitrofe – pentru că ne bucură sălile arhipline, dar ne interesează şi un rulaj mai dinamic al micilor melomani... Gândiţi-vă că ne adresăm copiilor cu vârste de la 3 la 12 ani, şi nu numai, mai bine zis, unei plaje de peste 500.000 de spectatori, iar Sala mică Palatului Naţional al Copiilor – are doar 200 de locuri!

– poate, se va sugera arhitecţilor care pun pe hârtie acum marile construcţii ale Capitalei viitorilor ani – şi amplasarea a 2-3 săli, stil amfiteatru, cu o capacitate de 250-300 de locuri – mici săli extrem de utile în momentul de faţă, nu numai pentru o instituţie ca a noastră, care nu are sediu artistic propriu, dar şi pentru conferinţe, simpozioane etc.

– fără să ne ambalăm prea tare, totuşi, până la urmă cineva trebuie să rezolve şi problema afişajului, care este de râsul lumii. Cu excepţia cîtorva panouri de pe lângă Kilometrul 0, cu tot efortul celor de la Administraţia străzilor, în războiul „Cine are afişe mai lungi şi mai late” – câştigă detaşat şuşele care se lăfăie peste tot, în rest...

Excelentă ideea unor evenimente de excepţie în capitalele europene, sub genericul „Zilele Bucureştilor”! Numai să nu eşueze în mici expoziţii, mici simpozioane, mici recitaluri de dans modern – neinteresante nici pentru români, sau muzică ultra nouă (de fapt depăşită prin alte părţi) – aşa cum tot se trag ţepe la marile Expoziţii şi Tîrguri Internaţionale, unde sub flamurile unor idei supersofisticate se ascunde doar improvizaţia de minimă rezistenţă...

... Cu cât stau să mă gândesc bine, nu ştiu dacă domnul Primar General al Capitalei nu-şi bate singur cuie-n talpă întâlnindu-se cu noi...