Despre un DICŢIONAR DE TERMENI ROCK, POP, JAZZ – mult aşteptat!
(Smaranda Oțeanu-Bunea, muzicolog – 15 noiembrie 2008)

După o recentă „bulgăreală”, destul de dură, între elevii unui COLEGIU de „fiţe” şi dascălii respectivi, pe tema „codului” de vorbire al tinerilor – nimeni nu a ieşit câştigător. Profesorii au declarat că nu pot să facă nicio modificare, cât de mică, în felul rigid de adresare, de vorbire, de exprimare (chiar dacă uneori, recunosc, sunt realmente plicticoşi şi neinteresanţi), iar elevii au susţinut că limbajul de ultimă oră le este foarte drag, pot să comunice excelent cu toţi cei de-o vârstă, este o punte între ei, iar dacă dascălii se distanţează şi nu vor să-i înţeleagă – e treaba lor. Cu alte cuvinte, în şcoli, licee – cu mici excepţii, fiecare tabără, nu are încotro, rămâne ferm pe planeta ei, iar broderiile cu: fiţe, naşpa, trendy, cool, moca... – culmea, se înmulţesc pe zi ce trece.

Situaţia, cât se poate de încordată, nu a impresionat dascălii, dar a dat bătaie de cap lingviştilor noştri eminenţi, mult mai cooperanţi, care au decis să includă termenii în viitoarele ediţii ale Dicţionarului Explicativ al Limbii Române... – cel puţin aşa se lăudau pe la Talk-Show-uri.

E o problemă! Cum să nu doreşti să te apropii de lumea tinerilor – păstrându-ţi demnitatea, experienţa vârstei, cum să laşi lucrurile la voia întâmplării şi să vezi cum generaţia „computerizată” se distanţează de toţi cei ce nu intră în dialog cu ei? Întrebări retorice, dar deloc lipsite de sens. Iar pentrucă Dicţionarele se scriu şi ele din Dicţionare, cu atât mai dificilă este misiunea specialiştilor – apropo de explicarea neologismelor – indiferent de domeniu. Mă uit la bibliografia la care apelat Daniela Caraman Fotea: vreo 11 titluri, dintre care 3 – sunt lucrări semnate chiar de ea, în rest, câteva Dicţionare de Jazz, Alternative rock – şi cam atât. Ce se întâmplă cu toate fenomenele ultimelor decenii, cu termenii vehiculaţi, cu vedetele care propun şi dispun de tot felul de mixturi – de nici nu mai şti unde se termină un val şi începe altul?

Dicţionarul de termeni Rock, Pop, Jazz, semnat de Daniela Caraman Fotea este, după câte ştiu, chiar aşteptat de lumea band-urilor de tot felul, pentrucă şi soliştii instruiţi s-au săturat să le fie etichetate compoziţiile în fel şi chip – de cele mai multe ori, total eronat. Nu o dată am auzit starlete de un sezon, recomandându-se „Regină de R/B” sau „Împărăteasă neîncoronată ” de Heavy Metal sau...

Se abuzează de neştiinţa ascultătorilor, se induc fel de fel de nuanţe aiuristice, bune doar să deruteze... Pentrucă, oricât ar fi de ciudat, pentru cei care se află foarte departe de fenomen, sunt şi mulţi tineri de talent, care ştiu perfect în ce toturi se scaldă band-urile lor, care se informează şi nu vor altceva decât să fie bineînţeleşi. Iar Daniela Caraman Fotea, în primul rând lor le dedică, fără doar şi poate, această lucrare – excelent scrisă, cu mare deschidere, însă, şi către profesionişti, şi către amatori de toate vârstele, pentru cei care fug de black metal – dar nu-şi explică de ce, pentru cei care sunt fani bluebeat – dar habar nu au de ce sound-urile caraibiene cu inflexiuni de blues, îi impresionează, pentru admiratorii scratch-ului, atât de popular rap-erilor...

Dacă la ultima lansare de carte semnată de Daniela Caraman Fotea, la care am participat – au fost zeci şi zeci de vedete, fani – o adevărată demonstraţie de popularitate a colegei nostre, nu e greu de închipuit ce va fi la intrarea în librării a acestui DICŢIONAR !

Pentru curiozitatea dv.: vreţi să aflaţi ce cântau în California anilor '60 – The Beach Boy? Căutaţi la „surf music”!