DE LA OSAMA BIN LADEN LA SCUFIȚA ROȘIE
(Smaranda Oțeanu-Bunea – 18 mai 2011)

Când trăiești într-un vârtej, încerci să cauți punți de liniște, de respirație, de salvare, măcar pentru câteva clipe. Cât să îți tragi sufletul, pentrucă odată escaladată vreo problemă, după ușă apar altele, și mai și. Poate asta-i soarta celor care nu cad cu una cu două și caută soluții, poate așa e scris celor care mai reușesc să descurce ițele cele mai încurcate, poate…

La OPERA COMICĂ, suntem în continuare în plin șantier, nu peste multă vreme, mai bine zis în Septembrie, de ZIUA BUCUREȘTIULUI – vrem SĂ FACEM INAUGURAREA MAREI SĂLI! Între timp am lansat premiera cu musicalul SCUFIȚA ROȘIE de Roman Vlad, – copiii aplaudă minute în șir, nu numai șlagărele, dar și dansurile și creațiile soliștilor: ROBERTA, NECULAI LUPU, RODICA OCHEȘEANU, GABRIELA DAHA... Ne pregătim de întâlnirea de pe Broadway, la Town Hall, cu publicul acela pestriț și dornic de noutăți, noi oferindu-le musicalul O NOAPTE FURTUNOASĂ, dar și cu românii noștri din NEW YORK, din Connecticut. Iar cât ne odihnim, avem discuții interminabile cu mecanici de scenă, specialiști în cortine, reparatori de hidranți, lustruitori de marmoră... Nu de altceva, dar la sfârșit de iunie, plecăm și la Nurenberg, unde ne așteaptă vreo 25.000 de spectatori!

Și, cum spuneam, ca să uiți de tot și de toate, pentrucă nimic nu se face fluierând sau prin corespondență, mai stai, seara, ceva minute, la televizor, ca să-ți clătești ochii. Dar nu scapi de OPERAȚIUNEA ÎN FORȚĂ pentru terminarea lui OSAMA BIN LADEN, că dai de cutremure, incendii, furtuni năpraznice – la capăt de lume, evadări în masă, foamete, secetă, nave de croazieră aproape de soarta Titanicului, violențe familiale sfîrșite cu crime odioase, acte de sclavagism în plină Europă, și dacă nu sunt știri, sunt istorii transpuse în filme la fel de încordate și tensionate.

Sigur că trăim într-o lume nebună, dar e a noastră și nu ne mai dă nimeni alta și, probabil nici nu mai vrem altceva. Așa că, eu cel puțin, rup relațiile cu mapamondul, cu Osama, cu Tsunami... și mă gândesc cu drag la Scufița Roșie, cum copiii de grădiniță tremură la vederea Lupului, cum copiii mai mari negociază cu Lupul dacă să o avertizeze sau nu pe Bunicuță… Credeți-mă, dacă ați putea măcar din cînd în când să vă refugiați, nu numai în cărți, dar și în vreun spectacol, în care sala plină ochi de puști neastâmpărați face toți banii – precum la OPERA COMICĂ PENTRU COPII – veniți, salvați-vă!