Dă-i CEZARULUI ce-i al CEZARULUI!
(Smaranda Oțeanu-Bunea – 6 iulie 2011)

Spunea odată, un om de cultură, că marele nostru păcat, al românilor, este că, 22 de milioane de suflete, ne considerăm „soliști”. Că nu prea știm să ne respectăm valorile, să facem diferența dintre maeștri și mânecuțe, că ne unim doar la ananghie, în rest, povestea cu capra vecinului funcționează și astăzi, perfect. Că, ce să facem, sunt prea mulți gropari și prea puțini făcători, constructori, creatori..., iar datul cu presupusul funcționează peste tot, până în cel mai mic cătun. Ne pricepem, nu ne pricepem la cine știe ce problemă, uitați-vă la talk show-uri, părerile, care de care mai aberante, curg în cascadă și aiuresc pe toată lumea...

Asta e! Dar, într-o lume așa nebună, cînd cineva își urmează drumul, când trece peste toate greutățile, când știe că niciun sacrificiu, cît de dureros ar fi, nu contează dacă îți urmezi DESTINUL – și este convins că talentul, studiul profund, temeinic, te duc acolo unde meriți, adică pe celebre podiumuri de concert unde te aplaudă mii și mii de melomani din toată lumea – merită toată admirația și considerația noastră!

Și, sigur, mă refer la pianista DANA PROTOPOPESCU: profesionistă de top, expertă în muzica enesciană, ambasadoare a MUZICII ROMANEȘTI pe toate continentele, modestă în atitudine, dar sigură pe forța sa de a pătrunde în cele mai sensibile nuanțe ale oricărui opus, indiferent de stil.

Este o STEA a școlii noastre interpretative. Este o STEA în plină carieră, o STEA de la care mulți artiști ar trebui să învețe. Nu are tam-tam-ul agențiilor de publicitate, dar are recunoașterea publicului, a specialiștilor. Nu are filiera stridentă a recomandărilor bussines-ului muzical, dar impresari celebri o cunosc, o invită, o așteaptă.

Iar cartea care urmează a fi publicată trebuie citită, tocmai pentru că se vorbește despre un artist excepțional, care, oriunde s-ar afla, nu uită să vorbească despre țara ei, familia ei, rădăcinile care-i dau forță, inspirație, și, de ce nu, chiar și NOROC.