Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

A shared history and culture: ingredients of European cohesion

  • TITLU în română: O istorie şi o cultură comună: ingredientele coeziunii europene
  • Subiect: În 1944, în timpul celui de-al doilea război mondial, unul din multele războaie care au sfâşiat Europa, unul dintre cei mai celebri susţinători ai ideii unei Europe unite ca soluţie pentru a încheia şirul acestor războaie, scriitorul şi filozoful Albert Camus, scria: "Mi se întâmplă uneori (...) să mă gândesc la toate acele locuri din Europa binecunoscută mie. Este un tărâm minunat, plămădit din durere şi istorie." Această conştientizare a unei istorii europene comune ca fiind nucleul unei identităţi europene este promovată şi astăzi de instituţiile europene şi politicienii lor, pentru a sprijini Europa unită. Această identitate poate fi construită dacă istoricilor li se oferă condiţiile pentru a atrage atenţia asupra istoriei comune, a valorilor comune, dacă ei pot reînvia trecutul în prezentări către tinerele generaţii. Istoricii sunt, prin urmare, în centrul acestor eforturi de promovare a istoriei europene comune. Pe lângă munca de cercetare, ei devin organizatorii unor proiecte de dezvoltare locală în jurul obiectivelor istorice, mobilizând pentru aceasta sprijinul de care e nevoie. Ei au cunoaşterea necesară, dar şi pasiunea necesară. Fostul preşedinte al Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering, a încurajat deschiderea unei Case a istoriei europene la Bruxelles, unde ar putea fi găzduite evenimente ca cel de astăzi, dar şi expoziţii, prezentări ale unor cercetări, dezbateri, aşa încât să existe un centru unde să fie adunate bucăţi valoroase din istoria europeană. Casa istoriei europene nu a fost gândită să fie un muzeu, ci gazda unei succesiuni de evenimente şi expoziţii prin care să se reconstituie firul şi imaginile trecutului Europei şi să fie promovată munca istoricilor. În cuvintele Domnului Pöttering: "Casa istoriei europene va aduce istoria Europei la viaţă pentru toţi, mai ales pentru tineri, şi va ajuta prin aceasta promovarea identităţii europene." Această casă a istoriei europene este simbolică pentru rolul central pe care istoria este chemată să îl aibă în construirea viitorului Europei. Pe lângă transferul de cunoştinţe, predarea istoriei necesită comunicarea pasiunii pentru istorie, care poate să insufle iubire pentru Europa şi înţelegerea Europei. Numai astfel putem ajunge să simţim Europa aşa cum Waclaw Havel mărturiseşte că a ajuns să o definească pentru înţelegerea proprie, ca fiind "patria patriilor noastre"; numai astfel, când vorbim despre orice parte a Europei, vom simţi că este "acasă". Un astfel de sentiment, al identităţii europene, este sursa unei solidarităţi şi coeziuni reale, iar istoria este între cele dintâi chemate să o construiască.
  • Limba de redactare: engleză
  • Vezi publicația: Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos
  • Editura: Muzeul Dunării de Jos
  • Loc publicare: Călăraşi
  • Anul publicaţiei: 2011
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXVIII; anul 2011; subtitlu: Orient şi Occident
  • Paginaţia: 7-9
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  3 / 25   >  >|