Despre omul locului în scurt timp în Ţara Zărandului

  • Subiect: Una dintre trăsăturile esenţiale ale fiinţei româneşti este aceea de „a fi la locul ei”, a fi „un om aşezat”, de unde se deduce dependenţa omului de un anumit loc instituit prin locuire. „A fi la locul lui” înseamnă, în satul românesc şi „a fi pe locul lui”, „a avea locul lui”. Textul de faţă încearcă să contureze o imagine a acestei legături existenţiale definitorii, cu accent pe mutaţiile care au avut loc prin modificarea modului de raportare a omului la spaţiu, sau la „timpul spaţializat” (Mircea Eliade) care dă coerenţa sistemului de viaţă tradiţional.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Zărandul
  • Editura: Muzeul Arad
  • Loc publicare: Arad
  • Anul publicaţiei: 2002
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: II; anul 2002; seria etnologie
  • Paginaţia: 41-54
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  4 / 16   >  >|