Din corespondenţa diplomatică a lui Constantin Brâncoveanu (I)

Subiect: Începând din 1688, vreme de aproape două decenii, domnul Ţării Româneşti a profitat de înalta experienţă politică a influentelor sale rude şi sfetnici, Constantin Cantacuzino stolnicul şi fratele acestuia Mihai Spătarul, s-a folosit de vastele lor relaţii peste hotare atât cu dregătorii Porţii, cu înalţii ierarhi ai Bisericii Răsăritului, cât şi cu solii străini de la Constantinopol, sau cu diferiţi miniştrii şi demnitari ai curţilor imperiilor vecine, maturizindu-se, încetul cu încetul, în arta guvernării; învăţând la şcoala stolnicului, Brâncoveanu a înţeles să-şi alcătuiască o cancelarie foarte activă şi eficace, dotată cu dieci pentru limbile latină şi italiană (Giovanni Candido Romano, Anton Maria Del Chiaro), greacă şi turcă (clucerul Afenduli din Constantinopol), germană (medicul Bartolomeo Ferrati), polonă (pisarul Andreas Wolfi), rusă şi ungară (pisarul Teodor Corbea) şi operând cu cifru.
Limba de redactare: română
Secţiunea: Documente
Vezi publicația: Revista arhivelor: RA
Loc publicare: Bucureşti
Anul publicaţiei: 1985
Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XLVII; nr. în TOM: 1; anul 1985
Paginaţia: 78-84
Navigare în nr. revistă: |< < 12 / 18 > >|