TITLU în română: Tendinţe agricole interbelice în viziunea lui Alexandru Moisi
Subiect: Viziunea asupra agriculturii a fost preluată din cartea dascălului Alexandru Moisi (1884–1943), originar din Valea Dunării, denumită Cartea Ţăranului din anul 1927. Aspectele sesizate în această lucrare vin în sprijinul reformei agrare, ce a reprezentat geneza proprietăţilor rurale agricole de nivel mediu de pe teritoriul românesc. Printr-o analiză amănunţită a societăţii româneşti, Alexandru Moisi sesizează lipsa unei politici fiscale avantajoase pentru produsele agricole româneşti dedicate exportului. De asemenea, se mai semnalează şi starea precară a infrastructurii rutiere, cât şi absenţa unei magistrale feroviare care să traverseze arealul Banatului sudic, fapt ce a îngreunat atât dezvoltarea economică zonală cât şi cea naţională. Premisele spaţio-geografice ale arealului clisurean
impun dezvoltarea exponenţială a agriculturii. Aflându-se în proximitatatea celui mai bogat bazin hidrografic al ţării, plasa Moldova Nouă a beneficiat de un real interes în domeniul agricol. Prin urmare, însemnările din registrul statistic agricol din perioada 1939 – 1940 sesizează că 30% din totalul de suprafaţă aferent plasei Moldova Nouă a fost destinat în exclusivitate lucrărilor agricole. Având în vedere suprafaţa mare de pământ cultivabil a României şi necesitatea unei producţii mari de produse agricole, încă de la începutul secolului al XX-lea se impunea mecanizarea şi industrializarea agriculturii. În concluzie, consecinţele aplicării legii agrare din 1921 în Defileul Dunării au reprezentat începutul proprietăţii de tip agricol, ceea ce a condus la o scădere drastică a producţiei la hectar, datorată în primul rând inadaptabilităţii uneltelor agricole la suprafeţele mici de teren cultivat.
