Ammianus Marcellinus (330 - 395 p. Chr) a fost un general și istoric roman. S-a născut în familia unor patricieni greci din Antiohia. Ca tânăr ofițer a intrat sub comanda generalului Ursicinus luptând împotriva perșilor în asediul cetății Amida din 359. Ammianus a luat parte și la campania împăratului Iulian împotriva Persiei din anul 363 cât și la retragerea din Persia ordonată de următorul împărat, Iovian. După acest moment se retrage la Antiohia, apoi în Egipt și Grecia stabilindu-se ulterior la Roma, unde începe să redacteze opera sa „Res Gestes”. Istoria Romei lui Ammianus Marcellinus se compunea din 31 de cărți și acoperea perioada cuprinsă între anii 96 și 378, de la ascensiunea lui Nerva ca împărat și până la moartea lui Valens în bătălia de la Adrianopole din 9 august 378. Din opera sa s-au mai păstrat în prezent însă doar ultimele 18 cărți care acoperă perioada 353 – 378. Pentru această perioada opera lui Ammianus este una din cele mai importante întrucât el nu a fost doar contemporan cu faptele prezentate ci a fost de multe ori și implicat în faptele pe care le relatează. Opera sa este principala sursă în studierea finalului dinastiei lui Constantin cel Mare și mai ales a perioadei împăratului Iulian. Ammianus Marcellinus este considerat ultimul mare istoric roman. Lucrarea de față este o traducere în limba română a operei lui Ammianus realizată de profesorul David Popescu. Este prima traducere în limba română a istoriei lui Ammianus. Pentru traducere autorul a folosit ediția „Romiche Geschichte” a lui Wolfgang Seyfarth. În volum apare doar traducerea în limba română. Tot clasicistul David Popescu este și autorul studiului introductiv și al notelor pentru text. Acesta a tradus în limba română operele a numeroși autori antici precum: „Nopți attice” de Aulus Gellius ”, „Despre îndatoriri” de Marcus Tullius Cicero sau „Metamorfozele” lui Ovidiu.