Spirit veșnic tânăr, Vlad Vasiliu rămâne, totuși, ancorat pe meterezele unui anume clasicism, căruia îi rotunjește asperitățile, și are darul neasemuit de a ne introduce în poveste. Mai bine spus, în povești, pentru că Vlad Vasiliu iubește istoria, îi plac amintirile de demult, știe să facă cuvenitul mixaj între adevăr și fantezie, are abilitatea de a asigura toate ingredientele pentru a ne introduce pe scenă. El încearcă și reușește, fără efort, prin simplitate (dar cât talent, să fii atât de concret), să creeze, în tușe fine ori îngroșate, atmosfera unei epoci. Aidoma unui Homer modern, Vlad Vasiliu dă viață personajelor sale, iar acestea se teleportează în realitate, jucându-și rolul, fără ca noi să realizăm, atât de fascinați fiind de ceea ce vedem. Cătălin Negoiță