Monografie de istoria literaturii ce analizează teatrul din spațiul protestant, din Anglia și statele germane, din secolul al XVI-lea. Lucrarea de față pornește, prin urmare, de la supradeter-minarea ideologică a textelor ce urmează să fie analizate pentru a urmări ambivalența între afirmarea unei ideologii și contestarea ei simultană. Teatrul va fi văzut ca o armă de luptă, analiza oprindu-se asupra mecanismelor diferitelor strategii adoptate în discursul reformat. Accentul va cădea pe interacțiunea dintre continuitate și discontinuitate în teatrul reformat, pe interferența dintre doctrina protestantă și cultura populară și pe posibilitatea hibridizării culturii dominante. In încercarea de a da unele răspunsuri la întrebarea dacă și în ce măsură teatrul reformat poate fi considerat o practică opozițională, se va discuta de asemenea ambivalența Reformei între o mișcare populară și o transformare impusă de sus în jos. Aspectele formale ale teatrului reformat nu vor fi neglijate, ele vor fi însă privite din perspectiva ințeracțiunii dintre forme simbolice și putere. Abordarea nu se vrea exhaustivă și încearcă să evite explicații totalizante sau închideri narative. In același timp ea urmărește o anumită succesiune cronologică care poate indica traseul înscris de teatrul Reformei precum și evoluția propagandei protestante.” Cuprinde cinci capitole de analiză în care sunt abordate subiecte precum teatrul german de carnaval folosit ca instrument de propagandă, teatrul polemic al lui John Bale, motivul Lucreției ca simbol al rezistenței împotriva autorității politice, teatrul reformat ca mijloc de educarii și identitatea feminină în teatrul reformat. Lucrarea începe cu un studiu introductiv ce prezintă contextul istoric, religios și se definește tema lucrării dar și concluzii și o bogată listă bibliografică.